14 definiții pentru oprire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPRIRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
OPRIRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oprire sf [At: PSALT. HUR. 57v/2 / Pl: ~ri / E: opri] 1 Întrerupere a unei acțiuni, a unei mișcări Si: oprit1 (1). 2 Rămânere pe loc Si: oprit1 (2), staționare. 3 (Îlav) Fără ~ Neîntrerupt. 4 (Ccr) Stație. 5 Ținere pe loc Si: oprit1 (3), reținere. 6 (Înv) Reținere forțată Si: oprit1 (4), sechestrare. 7 (Înv) Arestare. 8 (Înv) Stăvilire. 9 Severitate. 10 Interzicere. 11 (Îvr) Autostăpânire. 12 (Îvr) Iertare. 13 (Îvr) Eliberare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPRIRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei. 1. Întrerupere, încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămînere pe loc, staționare. Cu tabacii înfierbîntați nu mai poate fi oprire. CAMIL PETRESCU, O. II 468. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. Muncitorii au lucrat zi și noapte fără oprire. BARANGA, 171. Mersesem trei ceasuri fără oprire. HOGAȘ, M. N. 11. ♦ (Concretizat) Loc unde se oprește sau unde trebuie să se oprească cineva sau ceva din mers; stație, popas. 2. Ținere pe loc, reținere. O măsură agrotehnică obligatorie la îngrijirea culturilor de toamnă în perioada de iarnă este oprirea zăpezii pe semănături. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2862. 3. Interdicție, piedică, stăvilire, opreliște. Iubirea cea de sine... Căreia, spre înfrînare și spre un fel de oprire, Mintea îi stă împotrivă. CONACHI, P. 277.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPRIRE ~i f. 1) v. A OPRI și A SE OPRI. ◊ Fără ~ fără a se întrerupe; fără a înceta. 2) Loc unde se oprește cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oprire f. acțiunea de a opri: reținere, zăbavă, interzicere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opríre f. Acțiunea de a opri. Timp cît te opreștĭ și locu unde te opreștĭ, stațiune, popas: la prima oprire vom mînca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oprire (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. opririi; pl. opriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oprire (o-pri-) s. f., g.-d. art. opririi; pl. opriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opririi; pl. opriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OPRIRE s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPRIRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, ședere, (înv.) poprire, șezământ. (O ~ de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~.) 5. v. escală. 6. v. staționare. 7. v. stație. (~ de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. frânare. 10. v. închidere. II. 1. v. încetare. 2. v. întrerupere. 3. contenire, încetare, întrerupere, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 4. v. curmare. III. 1. v. împiedicare. 2. v. interzicere. IV. 1. păstrare, reținere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. reținere, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) v. interzicere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPRIRE s. I. 1. așezare, fixare, instalare, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. poposire, zăbovire. (~ lui într-un loc, pentru odihnă.) 3. popas, ședere, (înv.) poprire, șezămînt. (O ~ de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~.) 5. escală, popas. (Nava a făcut o scurtă ~.) 6. staționare, staționat. (Loc de ~; ~ în fața spitalului este interzisă.) 7. stație. (~ de autobuze.) 8. stopare. (~ mașinii.) 9. frînare. (~ unui vehicul.) 10. închidere. (~ gazelor, a apei.) II. 1. curmare, încetare, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.) 2. încetare, întrerupere, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. contenire, încetare, întrerupere, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 4. curmare, întrerupere, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.) III. 1. împiedicare, înfrînare, stăvilire. (~ avîntului tineresc.) 2. interzicere, împiedicare, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva undeva.) IV. 1. păstrare, reținere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. reținere, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) V. interzicere, proscriere. (~ duelului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oprire s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OPRIRE DE LA ZBOR ȘI SALT măsură administrativă luată împotriva personalului navigant în cazul: neprezentării sau nereușitei la examenul medical periodic sau zilnic, la controlul în zbor și la pregătirea zilnică, a abaterii de la conduită sau securitatea zborului, pe perioade care pornesc de la câteva zile, putându-se ajunge la oprirea definitivă de la zbor și lansări.
- silabație: o-pri-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oprire, opririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; oprit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: oprit stagnare staționare încetare
- Cu tabacii înfierbîntați nu mai poate fi oprire. CAMIL PETRESCU, O. II 468. DLRLC
- 1.2. Ținere pe loc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reținere
- O măsură agrotehnică obligatorie la îngrijirea culturilor de toamnă în perioada de iarnă este oprirea zăpezii pe semănături. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2862. DLRLC
-
- 1.3. Interdicție, interzicere, opreliște, piedică, prohibire, prohibiție, stăvilire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iubirea cea de sine... Căreia, spre înfrînare și spre un fel de oprire, Mintea îi stă împotrivă. CONACHI, P. 277. DLRLC
-
- Fără oprire = continuu, neîncetat, neîntrerupt. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: continuu neîncetat neîntrerupt
- Muncitorii au lucrat zi și noapte fără oprire. BARANGA, 171. DLRLC
- Mersesem trei ceasuri fără oprire. HOGAȘ, M. N. 11. DLRLC
-
-
etimologie:
- opri DEX '98 DEX '09