ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Orient sau este originară de acolo; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.

oriental, ~ă [At: DIARIU (1817), 107/17 / V: (nob) orion~ sm / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: lat orientalis, fr oriental] 1-2 a Care aparține (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (1-2). 3-4 a Specific (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (3-4). 5-6 a Referitor la (estul Europei sau) la Asia Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (5-6). 7-10 smf, a (Persoană) (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean. 11 a (Prc) Turcesc. 12 sm (Prc) Turc. 13-14 smp Popoare (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean.

ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.

ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj. Care aparține orientului; propriu, caracteristic orientului; din sau de la răsărit, (în special din țările Asiei, apropiate de Europa); răsăritean; (prin restricție) turcesc. Fumegare subțire de miresme orientale. VORNIC, P. 141. Mulți priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310. Toate darurile firei sînt în zona orientală. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din orient; (prin restricție) turc. Se așeză pe nisip, potrivindu-și dunga pantalonilor și încrucișînd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, Î. II 257.

ORIENTAL, -Ă adj. Care aparține Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. și f. Locuitor al unei țări din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].

ORIENTAL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)

ORIENTAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental

oriental a. care e înspre orient, ce ține de orient. ║ m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai învecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi.

extrem-oriental, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII 134 / Pl: ~i, ~e / E: fr extrem-oriental] 1 Care aparține Extremului (17)-Orient. 2 Specific Extremului (17)-Orient. 3 Care provine din Extremul (17)-Orient. 4 Care se referă la Extremul (17)-Orient.

India f. sau Indiile orientale, nume dat la două peninsule, ale Aziei meridionale despărțite prin golful Bengal: Industan și Indo-China (Indian); 2. Indiile occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Indiile neerlandeze, posesiunile olandeze în Oceania: 48 mil. loc.

Prusia f. Stat al republicei germane cu o populațiune de 36 mil. loc. și cu cap. Berlin. ║ Prusia occidentală, provincie a Prusiei (redusă prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig. ║ Prusia orientală, fostă provincie a Prusiei, aparține azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg. ║ Prusia Renană, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).

oriental (desp. -ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientali; adj. f., s. f. orientală, pl. orientale

oriental (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientali; adj. f., s. f. orientală, pl. orientale

oriental adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientali; f. sg. orientală, pl. orientale

ORIENTAL adj. v. estic.

ORIENTAL adj. estic, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)

Oriental ≠ apusean, occidental

COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.

POARTA ORIENTALĂ, pas de joasă altitudine (540 m), situat pe cumpăna de ape dintre bazinul râului Timiș și cel al Cernei, în culoarul Timiș-Cerna, în arealul com. Domașnea, jud. Caraș-Severin. Străbătut de o cale ferată, care fac legătura între Orșova și Caransebeș. Cunoscut și sub numele de pasul Domașnea.