oropsit, ~ă [At: GHICA, S. 121 / V: (reg) h~ / Pl: ~iți, ~e / E: oropsi] 1-2 smf, a Asuprit. 3-4 smf, a Chinuit. 5-6 smf, a Sărman. 7-8 smf, a Nenorocit. 9 a Sărăcăcios. 10 a (Îvp) Izgonit. 11 a Lăsat la voia întâmplării Si: părăsit, uitat. 12 a (Reg) Blestemat.

OROPSIT, -Ă, oropsiți, -te, adj. Asuprit, prigonit, urgisit, chinuit. Starea mulțimii oropsite se îmbunătățește. SADOVEANU, E. 20. Mai erau cîteva femei, speriate și bocite fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți. REBREANU, R. I 114. Se ridică împotriva formei sociale din vremea, lor, în numele intereselor claselor de jos oropsite și sărace. IBRĂILEANU, SP. CR. 204. ♦ Sărman, prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. Dar ce om!... Cel mai oropsit... Era trențăros, murdarȘ slab. GALACTION, O. I 84. Cît a dorit el, copilul sărman și oropsit, să aibă căluțul lui! SANDU-ALDEA, U. P. 15. – Variantă: (regional) horopsit, -ă (CREANGĂ, P. 89, NEGRUZZI, S. I 168) adj.

horopsit, ~ă a vz oropsit

HOROPSIT, -Ă adj. V. oropsit.

OROPSIT adj. v. abandonat, alungat, gonit, izgonit, neglijat, părăsit.

OROPSIT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat. 3. adj., s. v. sărac.

oropsit adj. v. ABANDONAT. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. NEGLIJAT. PĂRĂSIT.

OROPSIT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptățit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~ ) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.)