16 definiții pentru orândă (soartă, datină)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).
ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orândă1 sf [At: ISPIRESCU, L. 138 / V: (reg) orând sm / Pl: ~de / E: pvb orândui] 1 (Pop) Destin. 2 (Reg) Obicei. 3 (Reg; îlav) De ~ De regulă. 4 (Reg; lpl) Menstruație. 5 (Reg; îe) A face ~ casei A face curățenie. 6 (Reg) Misiune. 7 (Reg) Consfătuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orândă f. soartă, noroc: așa i-a fost orânda PANN. [Slav. UREDŬ. ordine (ORÕDIĬE, ispravă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORÂND s. m. v. orândă1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORÂND s. m. v. orândă1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orând sm vz orândă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORÎNDĂ, (rar) orînde, s. f. 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, L. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) orîndă f., pl. e și zĭ (ca și orînd saŭ d. orînduĭesc). Vest. Orînd, soartă. Orînduĭală, obiceĭ, regulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
orândă2 (soartă; datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orândă1 (soartă, datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orândă (soartă, datină) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ORÂNDĂ s. v. arendă, datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orîndă s. v. ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
orấndă¹, orânde, s.f. (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat să devină soțul (soția) cuiva: „Fetile să uitau cu mărțișoru înt-on ciubăr cu apă să-și vadă orânda” (Bilțiu, 2009: 47). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
orândă1, orânde, s.f. – (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar, 1980: 82). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orândă1, -e, s.f. – 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar 1980: 82). – Din orândui „a destina”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
orândă, orândesubstantiv feminin
-
- Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, L. 138. DLRLC
- 1.1. Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva. DEX '09sinonime: ursit
-
-
- Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39. DLRLC
-
etimologie:
- orândui DEX '09