16 definiții pentru orândă (soartă, datină)

din care

Explicative DEX

ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).

ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).

orândă1 sf [At: ISPIRESCU, L. 138 / V: (reg) orând sm / Pl: ~de / E: pvb orândui] 1 (Pop) Destin. 2 (Reg) Obicei. 3 (Reg; îlav) De ~ De regulă. 4 (Reg; lpl) Menstruație. 5 (Reg; îe) A face ~ casei A face curățenie. 6 (Reg) Misiune. 7 (Reg) Consfătuire.

orândă f. soartă, noroc: așa i-a fost orânda PANN. [Slav. UREDŬ. ordine (ORÕDIĬE, ispravă)].

ORÂND s. m. v. orândă1.

ORÂND s. m. v. orândă1.

orând sm vz orândă1

ORÎNDĂ, (rar) orînde, s. f. 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, L. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39.

1) orîndă f., pl. e și (ca și orînd saŭ d. orînduĭesc). Vest. Orînd, soartă. Orînduĭală, obiceĭ, regulă.

Ortografice DOOM

orândă2 (soartă; datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

orândă1 (soartă, datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

orândă (soartă, datină) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

Etimologice

orîndă (-de), s. f.1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a).Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator).

Sinonime

ORÂNDĂ s. v. arendă, datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.

orîndă s. v. ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE.

Regionalisme / arhaisme

orấndă¹, orânde, s.f. (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat să devină soțul (soția) cuiva: „Fetile să uitau cu mărțișoru înt-on ciubăr cu apă să-și vadă orânda” (Bilțiu, 2009: 47). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).

orândă1, orânde, s.f. – (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar, 1980: 82). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).

orândă1, -e, s.f. – 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar 1980: 82). – Din orândui „a destina”.

Intrare: orândă (soartă, datină)
orândă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orândă
  • orânda
plural
  • orânde
  • orândele
genitiv-dativ singular
  • orânde
  • orândei
plural
  • orânde
  • orândelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orând
  • orândul
  • orându‑
plural
  • orânzi
  • orânzii
genitiv-dativ singular
  • orând
  • orândului
plural
  • orânzi
  • orânzilor
vocativ singular
  • orândule
  • orânde
plural
  • orânzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orândă, orândesubstantiv feminin

popular
  • 1. Destin, soartă, ursită. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, L. 138. DLRLC
    • 1.1. Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva. DEX '09
      sinonime: ursit
  • 2. Datină, obicei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.