11 definiții pentru oscior
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
OSCIOR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
OSCIOR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oscior sn [At: ANON. CAR. / V: oșc~, (nob) oșâor / Pl: ~oare / E: os + -cior] 1-2 (Șhp) Os (1) (mic) Si: oscior (1-2), (pop) (1-2), osișor (1-2), (pop) osurele (1-2), osușor (1-2), (îvp) osuț (1-2), (reg) osui (1-2). 3 (Lpl; gmț) Oseminte. 4 (Lpl; gmț) Cadavru. 5 (Lpl; gmț) Ființă. 6 (Lpl; gmț) Trup. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSCIOR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui o s. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oșâor[1] sn vz oscior
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: oșîor — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oșcior sn vz oscior
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oscior s. n., pl. oscioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oscior s. n., pl. oscioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oscior s. n., pl. oscioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oscior.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oscior, oscioaresubstantiv neutru
-
- Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. DLRLC
- Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56. DLRLC
-
etimologie:
- Os + -cior. DEX '98 DEX '09