11 definiții pentru osebit
din care- explicative (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSEBIT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.
OSEBIT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osebit, ~ă [At: (a. 1702) GCR I, 344/26 / V: (îrg) osib~, us~ / Pl: ~iți, ~e / E: osebi2] (Înv) 1 a (Pop) Despărțit. 2 a (Pop) Izolat. 3 a (Reg) Împărțit. 4 a (Reg) Ales. 5 a Îndepărtat. 6 a Deosebit. 7 a Diferențiat. 8 a Exceptat. 9 a (Rar) Distrus. 10 a Divers. 11 a Special. 12 a Remarcabil. 13 av În afară de aceasta. 14 av În special Si: îndeosebi. 15 av (Îlpp) ~ de... (sau, rar, dintre...) În afară de...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSEBIT1 adv. (Arhaizant și popular; mai ales în loc. prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbit (GORJAN, H. IV 37) adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OSEBIT2, -Ă, osebiți, -te, adj. (Învechit și popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vremi osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
osibit, ~ă a, av vz osebit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
usebit, ~ă a, av vz osebit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USĂBIT adv. v. osebit1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSEBIT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărțit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobișnuit, răzlețit, separat, special, variat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSEBIT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESPĂRȚIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBIȘNUIT. RĂZLEȚIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
osebit, osebităadjectiv
-
- Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
- Osebit de... = în afară de..., pe lângă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. DLRLC
- Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. DLRLC
- Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. DLRLC
- comentariu DLRLC consideră această locuțiune ca adverb (cu varianta usăbit). dexonline
-
-
- 2. Care iese din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ales remarcabil
- Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. DLRLC
- Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. DLRLC
- Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vreun osebit dar. DRĂGHICI, R. 5. DLRLC
- 2.1. Foarte mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- osebi DEX '98 DEX '09