23 de definiții pentru ospăta
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Lat. hospitare.
ospăta [At: COD. VOR. 98/13 / V: (îrg) ~peta, ~pita, us~, uspeta / Pzi: ~tez, (îrg) oaspăt / E: ml hospitare] (Îvp) 1 vt A primi pe cineva în casă ca oaspe, oferindu-i mâncare și băutură Si: a cinsti, a omeni, a trata. 2-3 vri A mânca împreună cu alții. 4 vi A petrece.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mîncare și băutură, a da de mîncare. A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. Să fii bun... să mă poftețti la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. ♦ (Regional) A mînca. Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. ◊ Intranz. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. Și prea midt m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Refl.Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. – Prez. ind. și: (regional) oaspăt (RETEGANUL, P. III 35, SBIERA, P. 82). – Variante: (rar) ospeta (RETEGANUL, P. III 33), ospita (MARIAN, O. II 50) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OSPĂTA ~ez 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OSPĂTA mă ~ez intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând și mâncând. /<lat. hospitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ospătà v. 1. a primi în casă ca oaspete: ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce: l’a ospătat bine; 3. a mânca: ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ospeta v vz ospăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ospita v vz ospăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uspăta v vz ospăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uspeta v vz ospăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OSPETA vb. I v. ospăta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OSPITA vb. I v. ospăta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ospătéz și (Mold. sud) -etéz, a -á v. tr. (lat. hóspitor, -ári, primesc ospitalitate, și *-áre, sp. pg. hospedar, a primi în gazdă). Primesc în casă ca să doarmă (Rar). Daŭ mîncare bună, daŭ prînz: boĭeru îĭ ospătă pe biețiĭ drumețĭ. V. intr. Mănînc bine: drumețiĭ, după ce ospătară, plecară. – Vechĭ și usp-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ospetéz, V. ospătez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uspătéz, uspăț, V. ospă-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 ospătează; conj. prez. 1 sg. să ospătez, 3 să ospăteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ospăta (a ~) vb., ind. prez. 3 ospătează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ospăta vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 sg. și pl. ospătează; conj. prez. 3 sg. și pl. ospăteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare și băutură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSPĂTA vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ospăta vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. MÎNCA. PETRECE. PRĂZNUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ospăta, ospătezverb
- 1. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. DLRLC
- Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. DLRLC
- Să fii bun... să mă poftești la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. DLRLC
- 1.1. Mânca. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mânca
- Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. DLRLC
- Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. DLRLC
- Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. DLRLC
- Și prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. DLRLC
- Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. DLRLC
- Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: oaspăt. DLRLC
etimologie:
- hospitare DEX '09 DEX '98