10 definiții pentru otcoș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
otcoș[1] s [At: PAMFILE, A. R. 121 / V: osc~, otcos, otcus / Pl: nct / E: srb otkos] (Reg) 1 Brazdă de iarbă cosită Si: (pop) polog. 2 (Pex) Loc gol care rămâne între brazdele de iarbă. 3 Mănunchi de spice secerate.
- Judecând după cele trei variante, cuvântul principal ar putea fi incorect accentuat; este greu însă de identificat dacă într-adevăr este o greșală și unde ar fi aceasta — LauraGellner
OTCOȘ s. n. (Regional) Rînd, brazdă de nutreț cosită și lăsată să se usuce. Mi-arde inimioara-n coș, Ca fînul vara-n otcoș. PAMFILE, A. R. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTCOȘ s. n. (Reg.) Brazdă, rînd de nutreț cosit și lăsat să se usuce. – Sb. otkos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
oscoș s vz otcoș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otcos[1] s vz otcoș corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: oteos; o confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică a variantei — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otcus s vz otcoș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OTCOȘ s. v. brazdă, polog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otcoș s. v. BRAZDĂ. POLOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
otcoș s. n. – (Banat, Olt.) Brazdă de fîn cosit, polog. Sb. otkos (Candrea), cf. bg. otkos (Conev 69).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
otcos s.n. (reg.) brazdă de iarbă tăiată, polog; mănunchi de spice secerate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
otcoșsubstantiv neutru
-
- Mi-arde inimioara-n coș, Ca fînul vara-n otcoș. PAMFILE, A. R. 154. DLRLC
-
etimologie:
- otkos DLRM