opțiuni
  • info

12 definiții pentru otrocol

din care

Explicative DEX

OTROCOL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.

OTROCOL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.

otrocol sn [At: CREANGĂ, A. 37 / V: ho~, po~ / Pl: ? / E: ns cf rotocol, târcol] (Reg) 1 Pată mare rotundă Si: rotocol. 2 (Cu verbele „a da”, „a face”) Târcol. 3 Ocol. 4 (De obicei în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Dezordine. 5 Ravagii.

OTROCOL s. n. (Mold.; numai în expr.) A face (sau a da) otrocol prin (sau după) ceva = a pune pe goană, a goni, a fugări. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mîțe. CREANGĂ, A. 37.

OTROCOL ~oale n.: A face (sau a da) ~ a) a face un ocol; a înconjura; b) a umbla de jur împrejur. [Sil. -tro-] /cf. rotocol, târcol

otrocol n. Mold. ocol: are să-i facă un otrocol prin gâște CR. [Metateză din rotocol].

otrocól n., pl. oale (met. din rotocol). Olt. Serbia. Rotocol, torocală, pată mare rătundă: un otrocol de cenușe (ca urmă a foculuĭ. BSG. 1922, 138). Tîrcol, ocol. Mold. nord. Raĭtă p. a jăfui: pisica dă otrocol după șoarecĭ (rTP. 3, 92, 138), a face otrocol pin lucrurile cuĭva. V. ĭama, ceambur.

Ortografice DOOM

otrocol (reg.) (desp. o-tro-) s. n., pl. otrocoale

otrocol (reg.) (o-tro-) s. n., pl. otrocoale

otrocol s. n. (sil. -tro-), pl. otrocoale

Etimologice

otrocol (otrocoale), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.

Sinonime

OTROCOL s. v. raită, tur, tură.

otrocol s. v. RAITĂ.

Intrare: otrocol
  • silabație: o-tro-col info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrocol
  • otrocolul
  • otrocolu‑
plural
  • otrocoale
  • otrocoalele
genitiv-dativ singular
  • otrocol
  • otrocolului
plural
  • otrocoale
  • otrocoalelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otrocol, otrocoalesubstantiv neutru

  • 1. regional (În legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ravagii. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ocol raită tur tură târcol vraiște
    • chat_bubble A face (sau a da) otrocol prin (sau după) ceva = a pune pe goană. DLRLC
      sinonime: fugări goni
      • format_quote Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mîțe. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
etimologie:
  • cf. rotocol, târcol DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.