7 definiții pentru oțeliu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚELIU, -IE, oțelii, adj. (Rar) Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu.
oțeliu, ~ie a [At: GÎRLEANU, L. 34 / Pl: ~ii / E: oțel + -iu] (Rar) 1 Cu strălucire de oțel (1). 2 De culoarea oțelului (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚELIU, -IE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚELIU, -IE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. Ochii îi deveniseră de un albaștrii mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cucoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. GÎRLEANU, L. 9. ◊ (Adverbial) Deasupra mulțimii se iviseră și străluceau oțeliu furci. DUMITRIU, N. I. 115,
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțeliu (rar) adj. m., f. oțelie; pl. m. și f. oțelii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oțeliu (rar) adj. m., f. oțelie; pl. m. și f. oțelii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oțeliu adj. m., f. oțelie, pl. m. și f. oțelii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
oțeliu, oțelieadjectiv
- 1. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. DLRLC
- Cucoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. GÎRLEANU, L. 9. DLRLC
- Deasupra mulțimii se iviseră și străluceau oțeliu furci. DUMITRIU, N. I. 115, DLRLC
-
etimologie:
- Oțel + -iu. DEX '98 DEX '09