16 definiții pentru oțeti
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se acri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
oțeti vrt [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~eți / Pzi: ~tesc / E: oțet] 1-2 (D. vinuri, alimente) A (se) transforma în oțet (1) Si: a (se) înăcri. 3-4 (Fig) (A-și ieși sau) a scoate pe cineva din sărite Si: a (se) mânia, a (se) supăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se preface, a se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A se supăra, a se mînia, a-și ieși din sărite. (Atestat în forma oțeți) Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. – Variantă; oțeți vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE OȚETI mă ~esc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. [V. oțet].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oțeți v vz oțeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, 3 pl. se oțetesc, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească; ger. oțetindu-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oțeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțetesc, imperf. 3 sg. oțetea; conj. prez. 3 sg. și pl. oțetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțeti
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
oțetesc, -team 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȚETI vb. v. acri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȚETI vb. a (se) acri, a (se) înăcri. (Vinul s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
oțeti, oțetescverb
- 2. A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. DLRLC
-
etimologie:
- oțet DEX '09 DEX '98