pârlit², ~ă [At: MUSTE, ap. LET. III, 50/4 / Pl: ~iți, ~e / E: pârli] 1 a Care a fost ars ușor la suprafață de flacără sau de un corp de metal incandescent foarte încins. 2-3 a (Înv; d. oameni) Pârjolit² (2, 7). 4 a (Reg; d. mâncare) Afumat. 5 a (D. animale tăiate pentru hrană) Cu părul sau puful distrus prin ardere. 6 a (D. plante sau părți ale lor) Distrus din cauza soarelui prea puternic, a brumei etc. Si: ofilit, uscat, veștejit. 7 a (Fig; rar) Pustiit. 8-9 smf, a (Fig) (Persoană) care are o condiție materială extrem de modestă, precară. 10-11 smf, a (Fig; pex) (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi Si: neisprăvit. 12-13 smf, a (Fig) (Om) păgubit prin înșelăciune.

PÂRLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaș; mizer. /v. a (se) pârli

pârlit a. ars de foc, de soare. ║ m. prăpădit, ticălos: pârlitu ăla!

PÎRLIT ², -Ă, pîrliți, -te, adj. 1. Ars ușor, la suprafață. V. pîrjolit. Voi, nouă ciute... arse șipîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373. ♦ (Despre haine, stofe etc.) Ars superficial (la călcat sau la dogoarea focului). 2. (Despre oameni) Ars de soare, înnegrit, bronzat. Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12. Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat. Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312. 4. Fig. (Despre oameni, familiar) Sărac; necăjit, amărît. Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65. Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35. ♦ (Substantivat) Neisprăvit, prăpădit, netrebnic. Bă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98. Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182. Mă, pîrlitule, ai luat pia- tră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110.

pîrlít, -ă adj. Ars puțin de foc. Cu fața înegrită de soare. Fig. Fam. Răŭ îmbrăcat și cu aspect de haĭmana. Subst. Cine-ĭ acest pîrlit?

PÂRLIT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.

PÎRLIT adj. 1. ars, dogorit, (înv. și reg.) prigorit. (Pustiul ~ al Africii.) 2. bronzat, înnegrit, negru, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

pîrlit adj. v. AMĂRÎT. NENOROCIT. PRĂPĂDIT.

pârlit, -ă, pârliți, -te adj. (d. oameni) sărac, nevoiaș