PÂRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

pârtie sf [At: GHICA, S. XVII / V: (reg) pârtă, pârte^[1], pârdie^[2] / Pl: ~ii / E: slv *прътъ cf scr^[3] prt, prta] 1 Drum făcut prin zăpadă. 2 (Spc) Drum amenajat prin zăpadă, pentru practicarea unor sporturi de iarnă. 3 (Îe) A deschide (sau a rupe, a croi, a tăia etc.) ~ A merge primul dintr-un șir prin zăpadă înaltă, neatinsă, înaintând greu și făcându-le celorlalți mersul mai ușor. 4 (Fig; îae) A face ceva pentru prima dată. 5 (Fig; îae) A începe ceva, luptând cu dificultățile. 6 (Fig; îae) A-și croi singur un drum în viață. 7 (Reg; îe) A-i da (cuiva) în ~ A descoperi însușirile, intențiile sau faptele tainice ale cuiva. 8 (Îae) A identifica pe cineva. 9 (Reg; îe) A-și da în ~ A deveni om de treabă. 10 (Pex) Loc de trecere printr-o mulțime de oameni. 11 (Pop) Cărare făcută printre semănături, printr-un desiș de pădure etc. 12 (Reg) Loc deschis într-o pădure, în pantă, pe care sunt rostogoliți butucii. 13 (Reg) Arie pe care se bat snopii. corectat(ă)

PÂRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina.

PÂRTIE ~i f. 1) Cărare făcută în zăpadă (prin bătătorire). 2) Fâșie de teren special amenajată prin zăpadă pentru practicarea unor probe sportive de iarnă. [G.-D. pârtiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina

pârtie f. 1. cărare făcută prin zăpadă: a-și deschide o pârtie; 2. cărare în genere: o luară apoi pe pârtie ISP.; a-și da în pârtie, a se face om de treabă (în urma unei pedepse); 3. fig. răritură, gol: lehimea cruntă făcea pârtii grozave’n cetele române AL. [Serb. PRT].

pârdie sf vz pârtie

pârtă² sf vz pârtie

pârte^[1] sf vz pârtie

PÎRTE s. f. v. pîrtie.

PÎRTIE, pîrtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. Afară, viscolul zidise troiene pînă la streșină. Pîrtiile abia despicau calea îngustă de la o poartă la alta. C. PETRESCU, A. 108. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă și era o minune de pîrtie. VLAHUȚĂ, O. A. II 264. Băieții mergeau răpede cît puteau, dar nu sporeau la mers, căci pîrtie pînă la stînă nu era. CONTEMPORANUL, VII_II 98. ◊ (În comparații) Drumul robilor se deslușea ca o pîrtie alburie prin spuza stelelor. SANDU-ALDEA, U. P. 128. ♦ Drum amenajat în zăpadă în vederea sporturilor de iarnă. În zilele vacanței, un grup de pionieri și pioniere din tabăra de la Predeal se întrec cu săniuțele pe întinsul pîrtiei de zăpadă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. 2. Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. Intrară într-un bunget de pădure. Aici o luară apoi pe o pîrtie. ISPIRESCU, L. 354. Tot mai cercînd el ba ici, ba colea, înspre sară, numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. ◊ Fig. Rup clopotele pîrtii și dîre fac pe cer. LESNEA, I. 29. – Variantă: pîrte (CAMIL PETRESCU, V. 99, ALECSANDRI, P. III 225) s. f.

pîrtie f. (sîrb. prt, pîrtie, prtiti, a deschide drum, vsl. prati, a călca în picĭoare). Carare pin zăpadă. – Și pîrte (CL. 1924, 198).

pârtie (desp. -ti-e) s. f., art. pârtia (desp. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (desp. -ti-i-)

pârtie (-ti-e) s. f., art. pârtia (-ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (-ti-i-)

pârtie s. f. (sil. -ti-e), art. pârtia (sil. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (sil. -ti-i-)

pârtie, -tii.

pîrtie

PÂRTIE s. v. cărare, potecă.

pîrtie s. v. CĂRARE. POTECĂ.

pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”.

pârtie! interj. faceți loc!, dați-vă la o parte!