9 definiții pentru păcălit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCĂLIT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.
PĂCĂLIT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
păcălit1 sn [At: CREANGĂ, P. 168 / Pl: (rar) ~uri / E: păcăli] 1-3 Păcălire (1-3). 4 (Îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCĂLIT1 s. n. Păcăleală, păcălire. (În forma regională pîcîlit) Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. – Variantă: (regional) pîcîlit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎCÎLIT s. n. v. păcălit1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcălit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcălit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcălit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCĂLIT s. v. înșelare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂCĂLIT s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
păcălitsubstantiv neutru
-
- Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
-
etimologie:
- păcăli DEX '98 DEX '09