16 definiții pentru păruială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

păruia2 sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui2 + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) Si: păruire2 (1), păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu parul1 (1) Si: păruire2 (3), păruit2 (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor1 (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.

păruia1 sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui1 + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) Si: păruire1 (2-3), păruit1 (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

păluia3 sf vz păruială1

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păruia s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruia s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruia s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială, pl. păruieli

păruială, -ieli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRUIA s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

PĂRUIA s. v. bătaie.

păruia s. v. BĂTAIE.

PĂRUIA s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) tîrnuială, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

Intrare: păruială
păruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păruia
  • păruiala
plural
  • păruieli
  • păruielile
genitiv-dativ singular
  • păruieli
  • păruielii
plural
  • păruieli
  • păruielilor
vocativ singular
plural
păluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păluia
  • păluiala
plural
  • păluieli
  • păluielile
genitiv-dativ singular
  • păluieli
  • păluielii
plural
  • păluieli
  • păluielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păruia, păruielisubstantiv feminin

  • 1. familiar Acțiunea de a (se) părui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bătaie, chelfăneală, încăierare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. DLRLC
      • format_quote La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. DLRLC
      • format_quote Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Părui + -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.