PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

paciență sf [At: HELIADE, O. I, 231 / P: ~ci-en~ / V: (înv) ~iință, pați~ / Pl: ~țe / E: lat patientia, fr patience] (Asr) 1 Răbdare. 2 Îngăduință.

PACIENȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

PACIENȚĂ s. f. (Franțuzism) Răbdare, îngăduință. Trebuie să abuzez de paciența d-tale și să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. – Variantă: paciință s. f.

PACIENȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].

PACIENȚĂ s. f. răbdare; îngăduință. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

PACIENȚĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience

paciență f. răbdare.

*paciénță f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru.

PACIENȚĂ s. f. (Livr.) Virtute ce constă în a suporta cu răbdare, îngăduință și calm neplăcerile. – Din lat. patientia „supunere”, fr. patience.

paciință sf vz paciență

pațiență sf vz paciență

PACIINȚĂ s. f. v. paciență.

PAȚIENȚĂ s.f. v. paciență.

paciență (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței corectat(ă)

paciență (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. pacienței

paciență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. pacienței

PACIENȚĂ s. v. răbdare.

paciență s. v. RĂBDARE.

Paciență ≠ impaciență

paciență (paciențe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști).