PAGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.

pagubă sf [At: CORESI, L. 470/2 / Pl: ~be, (reg) păgubi / E: slv пагоуба] 1 Pierdere materială adusă cuiva sau suferită de cineva. 2 Stricăciune care provoacă o pierdere Si: daună. 3 (Pex) Neajuns¹. 4 (Pex) Necaz. 5 (Pex) Nenorocire. 6 (Îe) ~n ciuperci ! Nu este o pierdere importantă. 7 (Îlav) În ~ Fără folos material Si: în pierdere. 8 (Reg; îlav) Pe ~ba lui Riscând. 9 (Îlav) A da (pe cineva) de ~ A păgubi pe cineva. 10 (Îe) A fluiera, a vorbi, a sufla etc. a ~ A fluiera, a vorbi etc. manifestându-și părerea de rău, surprinderea pentru o pierdere suferită, sau nedumerirea în fața unei anumite situații. 11 (În superstiții; îe) E rău de ~ E semn rău. 12 (Îe) A scoate, a plăti, a întoarce ~ba A plăti prețul pierderii suferite de cineva sau pricinuite cuiva. 13 (Înv) Risipă. 14 (Fig) Pierdere a calității unui lucru. 15 (Fig) Prejudiciu moral. 16 (Îlpp) În ~ba (cuiva sau a ceva) Știrbind calitatea, prestigiul, autoritatea etc. cuiva sau a ceva. 17 (Reg; îe) E ~ că... (sau de...) E păcat că s-a întâmplat... 18 (Reg; îe) E ~ să... E păcat dacă se întâmplă...

PAGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu. ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.

PAGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o astfel de pierdere. V. prejudiciu. Așa să fie pîrîul Horincei adîncit și curățit! n-ar mai face atîta pagubă bieților oameni, cînd vine primăvara de nămolește șesul, ori vara de-neacă semănăturile! SP. POPESCU, M. G. 80. Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare, însă ca tovarăș era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig și prietenos cu fiecare. CREANGĂ, P. 247. Au văzut că paguba nu era atîta pe cît el o socotea. DRĂGHICI, R. 116. ◊ Fig. La acestea se mai adaugă și alte pagube morale. CARAGIALE O. III 203. ◊ Expr. A fluiera a pagubă = a-și manifesta (fluierînd) părerea de rău pentru o pierdere suferită, pentru o nereușită. Plecă și îi lăsă cu buzele umflate, cu brațele încrucișate și fluierînd a pagubă. ISPIRESCU, L. 249. Atîta pagubă (și dobîndă) sau mare pagubă, nici o pagubă! expresii exclamative care arată nepăsarea pentru o pierdere suferită sau față de anumite situații. Așa cum era el îmbrăcat, nici o pagubă! C. PETRESCU, A. R. 6. Taci, măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote; că s-a mînie omul și s-a duce și el acasă. – Ei, ș-apoi? Ce mare pagubă! CREANGĂ, A. 105. A lucra (sau a ieși) în pagubă = a munci degeaba, fără a realiza un cîștig sau pierzînd bani, timp. [Tata] ieșea în pagubă mai mare cînd lucra la alt antreprenor. PAS, Z. I 33. Țăranul lucrează pretutindeni în pagubă, grație sistemului de învoieli ce i s-a impus. REBREANU, R. I 261. A rămîne de (mai rar a sufla a) pagubă = a rămîne păgubaș, a fi în pierdere. Dacă stăpînirea împarte moșia, apoi are s-o împartă la cei săraci și fără pămînt, iar dînșii suflă a pagubă. REBREANU, R. I 239. A nu se alege cîștigul din pagubă = a nu-i ieși cuiva nici un cîștig de pe urma muncii depuse, a fi nenorocos în afaceri. 2. (Învechit și popular, în expr.) Pagubă că... se spune pentru a exprima părerea de rău față de o situație neplăcută; păcat că... Pagubă că Toderică n-a avut la el o daltă... ca să poată săpa mîntuitorul semn. NEGRUZZI, S. I 89. Prin grădină pe cărare, Pagubă că-i iarba mare Și nu poci mere horind, Mîndrului versuri făcînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.

PAGUBĂ ~e f. 1) Pierdere materială sau spirituală suferită de cineva; daună. 2) Stricăciune pricinuită cuiva; daună. ◊ A fi în ~ a păgubi. ~-n ciuperci (atâta ~) puțin îmi pasă. [G.-D. pagubei] /<sl. paguba

pagubă f. 1. pierdere: paguba nu e mare; 2. stricăciune cauzată: în paguba lui. [Slav. PAGUBA, pierdere].

págubă f., pl. e (vsl. bg. rus. páguba. V. deșu-gubină, guban). Daună, stricăcĭune: focu, seceta, ploaĭa a cauzat marĭ pagube. Perdere: din acest negoț m’am ales cu o pagubă de 20,000 de francĭ. Atîta pagubă! saŭ pagubă’n cĭupercĭ! nu-mĭ pasă! puțin îmĭ pasă!

pagubă s. f., g.-d. art. pagubei; pl. pagube

pagubă s. f., g.-d. art. pagubei; pl. pagube

pagubă s. f., g.-d. art. pagubei; pl. pagube

pagubă (pagube), s. f. – Daună, prejudiciu, pierdere. Sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. păgubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti „a pierde”; păgubaș, s. m. (victimă, om care pierde, prejudiciat); păgubitor, adj. (care aduce pagubă); păgubos, adj. (dezavantajos; nefast); păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător); despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanșa), format după fr. dédommanger.

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță!

rău de pagubă expr. 1. (cart.) supărăcios, irascibl. 2. care suportă greu (din punct de vedere psihic) pierderile materiale.

PAGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pârleală. (Cum și-a scos ~?)

PAGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pîrleală. (Cum și-a scos ~?)

PAGUBĂ. Subst. Pagubă, păgubire, pierdere, deficit, prejudiciu, daună, vătămare (pop.), stricăciune; avarie, deteriorare; distrugere, nimicire; dezastru, calamitate, prăpăd, prăpădenie (pop.). Păgubaș, dăunaș (reg.). Adj. Păgubitor, prejudiciabil, dăunător, dăunos (rar), pernicios (livr.), vătămător, stricător, stricăcios; distrugător, nimicitor, prăpăditor (rar). Păgubit, prejudiciat. Păgubaș, ghinionist. Vb. A păgubi, a pricinui pagube, a face pagubă, a da cu praștia în (prin) ceva, a pîrjoli (fig.), a lăsa (pe cineva) păgubaș, a prejudicia, a cauza prejudicii, a dăuna, a pricinui daune, a vătăma (pop.), a strica. A suferi o pagubă, a fi (a rămîne) păgubaș, a pierde, a fi (a rămîne) în pierdere, a fi în pagubă, a fi în deficit, a avea (a ieși în) deficit, a se șterge (a se linge) pe bot de ceva, a bate (a da, a sufla) din (în) buze, a fluiera a pagubă. A lucra (a ieși) în pagubă. Adv. În pagubă, în pierdere, în deficit. V. dezastru, dispariție, distrugere.

Pagubă ≠ câștig, dobândă, folos, profit, venit