paiațărie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 242 / V: (înv) ~țer~ / Pl: ~ii / E: paiață + -ărie] 1-4 (Artă sau) meserie de paiață (1-2) Si: bufonerie, clovnerie, (rar) paiațarlâc (1-4). 5 (Pex; dep) Reprezentație scenică lipsită de valoare. 6-7 (Fig) Purtare sau atitudine (neserioasă sau) caraghioasă.

PAIAȚĂRIE, paiațării, s. f. (Rar) Exhibiție executată pe scenă de o paiață (v. bufonerie, ghidușie); p. ext. reprezentație lipsită de valoare. După toate jocurile, gimnastică, sărituri prin cercuri de hîrtie. paiațării, ieșea și domnișoara Henriette călare pe Bonbon. CARAGIALE, N. S. 123.

PAIAȚĂRIE ~i f. 1) Comicărie executată de o paiață (pe scenă). 2) Reprezentație lipsită de valoare (artistică). 3) Comportare ridicolă. /paiață + suf. ~ărie

paiațerie sf vz paiațărie

paĭațeríe f. (d. paĭaț). Gesturĭ de paĭaț. Fig. Purtarea neserioasă.

paiațărie (rar) s. f., art. paiațăria, g.-d. art. paiațăriei; pl. paiațării, art. paiațăriile (desp. -ri-i-)

paiațărie (rar) s. f., art. paiațăria, g.-d. art. paiațăriei; pl. paiațării, art. paiațăriile

paiațărie s. f., art. paiațăria, g.-d. art. paiațăriei; pl. paiațării, art. paiațăriile

PAIAȚĂRIE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.

paiațărie s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC.