pajiște sf [At: PSALT. HUR. 63^v/17 / V: (înv) pagi~^[1], ~jeș~, (reg) padi~, pajoș~, pajuș~, parâșcă, parâș~, pari~, pavi~, pla~, poarăș~ / Pl: ~ti, (înv) păjiști / G-D: ~tii, (înv, 1-3) ~tiei / E: slv пашиштє] 1 Teren acoperit cu vegetație ierboasă perenă, măruntă și deasă, folosită ca nutreț Si: (reg) pajiștine (1). 2 (Prc) Vegetație ierboasă care acoperă pajiștea (1) Si: (reg) pajiștine (2). 3 (Înv; după verbe ca „a zidi”, „a face”, „a ridica”; îlav) Din ~ De la început. 4 (Trs; Mol) Cantitate de pământ cât se poate lua dintr-o dată cu hârlețul. 5 (Înv) Fond dominant al unei picturi, al unei țesături etc. Si: câmp. 6 (Plu; Mol; Buc) Țărm drept al unui râu, unde pot fi ancorate plutele. corectat(ă)

PAJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă măruntă și deasă. Mergem către marginea orașului, la cîmp, și ne așezăm pe pajiște. VORNIC, P. 210. Pajiștea înverzită, presărată cu rouă, sclipea în bătaia razelor de soare. BUJOR, S. 155.

PAJIȘTE pajiști f. Teren pe care crește iarbă măruntă și deasă, folosită ca nutreț sau pentru pășunat. /<sl. pašište

pajiște f. loc acoperit cu iarbă deasă și scurtă, livede pentru pășunatul vitelor. [Bulg. PAȘIȘTE, (loc de) pășune].

pájiște f., pl. pajiștĭ și păjiștĭ (vsl. pašište, bg. pášište, pástbište, pășune). Cîmp (loc) acoperit de ĭarbă frumoasă (fr. pelouse, gazon). V. paviște.

padiște sf vz pajiște

pagiște sf vz pajiște

pajește sf vz pajiște

pajoște sf vz pajiște

pajuște sf vz pajiște

parâșcă sf vz pajiște

parâște sf vz pajiște

pariște sf vz pajiște

paviște sf vz pajiște

plajiște sf vz pajiște

poarâște^[1] sf vz pajiște

páviște f. (cp. cu pajiște). Bihor (Șez. 37, 130). Bucată de pămînt cu ĭarbă (lat. caespes). V. brazdă.

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pajiște (pajiști), s. f. – Pășune mare. – Var. (Trans.) paviște. Sl. pašište (Cihac, II, 230; Tiktin), poate prin încrucișare cu pažitĭ „fîneață”, cf. sb., cr. pasište. Der. directă din sl. pažitĭ (Conev 30) prezintă dificultăți. – Der. împăjești, vb. (a acoperi cu iarbă); păjurit, adj. (acoperit cu flori, împodobit), a cărui der. nu pare să fi fost explicată convingător.