paprică sf [At: LB / V: pop~ / A și: ~rică / Pl: ~ici, ~ice / E: mg paprika] 1 (Trs; șîc ~-verde, ~-roșie) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct comestibil, de culoare roșie, al acestei plante, folosit ca aliment sau condiment. 3 (Trs) Boia de ardei. 4-5 (Mol) Papricaș (1-2).

PAPRICĂ s. f. 1. (Transilv.) Ardei. 2. Boia de ardei. Niște hartane de slană crudă, tăvălită prin sare și prin paprică. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Accentuat și: paprică.

paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

poprică sf vz paprică

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

paprică (reg.) (desp. pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

paprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

paprică s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. papricii; pl. paprici

paprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.

PAPRICĂ s. v. ardei, boia, papricaș.

paprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAȘ.

poprică, poprici, s.f. – (reg.; bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza, 1968). – Var. a lui paprică (< magh. paprika) (MDA).

poprică, poprici, s.f. – (bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza 1968). – Din magh. paprika.