PARIMIE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremie s. f.] – Din ngr. parimía.

parimie sf [At: HERODOT (1645), 351 / V: (înv) parem~, ~mei sn, ~ină, păr~ / Pl: ~ii / E: ngr παροιμία] 1 (Asr) Proverb. 2 (Asr) Maximă. 3 Pildă. 4 (Mpl) Fragment din Biblie, în special proverbele lui Solomon, citit seara la diferite slujbe bisericești. 5 Parimiar. 6 (Rar; lpl) Formule în versuri la jocurile de copii.

PARIMIE, parimii, s. f. 1. (Rar) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremie s. f.] – Din ngr. parimía.

PARIMIE, patimii, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Proverb. Paza bună trece primejdia rea, zice parimia. FILIMON, C. 79. ♦ Pildă, sentință, maximă. Să lăsăm parimiile, ca să nu întîrziem învățătura copilului. SADOVEANU, D. P. 19. D-ta ești un om cetit!... Ai vorbe cu parimii. ALECSANDRI, T. 1232. ♦ Citire din Vechiul Testament la anumite slujbe religioase. 2. Formulă în versuri, la jocurile de copii. Una din parimiile arătate la jocul de-a ascunsele. ISPIRESCU, la TDRG. – Variantă: paremie s. f.

PARIMIE ~i f. rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o generalizare sub formă de povață sau de gând înțelept; vorbă din bătrâni; aforism popular; proverb. [Var. paremie] /<ngr. parimía

parimie f. 1. proverb: ai vorbe cu parimii AL.; 2. pl. extrase din sf. Scriptură ori din epistolele sfinților Apostoli ce se citesc la înserat. [Gr. mod.].

parimíe f. (ngr. parimia. V. paremiologie). (Auzit de mine în 1923 de la o femeĭe de 86 anĭ). Proverb. Pl. Cugetărĭ din Scriptură saŭ din epistolele apostolilor și care se citesc spre seară.

paremie sf vz parimie

parimei sn vz parimie

parimină sf vz parimie

părimie sf vz parimie

parimie (înv.) s. f., art. parimia, g.-d. art. parimiei; pl. parimii, art. parimiile (desp. -mi-i-)

!parimie (înv.) s. f., art. parimia, g.-d. art. parimiei; pl. parimii, art. parimiile

parimie/paremie s. f., art. parimia/paremia, g.-d. art. parimiei/paremiei, pl. parimii/paremii, art. parimiile/paremiile

parimie, -miei gen. a.

PARIMIE s. (BIS.) parimiar.

PARIMIE s. v. aforism, cugetare, dicton, învățătură, maximă, parabolă, pildă, proverb, sentință, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

parimie s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. ÎNVĂȚĂTURĂ. MAXIMĂ. PILDĂ. PROVERB. SENTINȚĂ. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

PARIMIE s. (BIS.) parimiar.

parimie (parimii), s. f. – Proverb, zicătoare, maximă, sentință. – Var. paremie. Mr. parîmie. Ngr. παροιμία. Sec. XVII, înv. – Der. parimiar, s. n. (carte bisericească conținînd texte alese din proverbele lui Solomon).

parimie (gr. paroimia „proverb”), figură care constă în sublinierea unui enunț printr-o fabulă scurtă, prezentată sub formă de alegorie: (P): „Nu nouă ni se cade greul, zise; bou duce povara.” ( → Q., V, 2, 21). Sin. proverb.