PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.

parolă [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: (frm) parol / Pl: ~le / E: lat parola, it parola, ger Parole, rs пароль, fr parole] 1 sf (Asr) Promisiune. 2 sf (Asr) Cuvânt de onoare. 3 sf (Îla) De ~ (D. oameni) Care se ține de cuvânt Si: punctual. 4 sf (Îlv) A(-i) da (sau a-și da) (~la de onoare) sau (înv) a(-i) da (ori a pune) ~ A se angaja în mod solemn Si: a făgădui, a promite. 5 sf (Reg; îe) A duce (sau a bate) ~la A cădea la învoială. 6 sf (Reg; îe) A se ține de ~ sau a(-și) ține (ori, înv, a-și păzi) ~la A se ține de cuvânt. 7 i (Frm; îf parol) Zău. 8 sf (Înv) Vorbă. 9 sf (Înv) Afirmație. 10 sf (Îlv) A da ~ A ordona. 11 i (La unele jocuri de cărți; îf parol, șîs pas parol) Pas¹ (2). 12 sf (Fam) Sfat. 13 sf (Fam) Discuție facilă. 14 sf (Îe) A sta la o ~ A sta de vorbă. 15 sf (Îae) A flecări. 16 sf (Gms) Lozincă. 17 sf Cuvânt secret, convențional, folosit de militarii care au anumite misiuni, pentru a fi recunoscuți de alți militari cunoscători ai consemnului. 18 sf (Îe) A da ~la (sau ~) A stabili cuvântul secret de recunoaștere. 19 sf (Îae) A comunica celor în drept acest cuvânt. 20 sf (Îae) A rosti cuvântul secret, de recunoaștere. 21 sf (Pgn) Cuvânt secret de recunoaștere. 22 sfa (Înv) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 23 sfa (Înv) Melodie după care se execută dansul parola (22).

PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.

PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvînt secret folosit de militarii care au anumite misiuni (gardă, curier etc.) pentru a fi recunoscuți de alți militari care cunosc acest cuvînt. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvîntul secret de recunoaștere. ♦ Cuvînt de recunoaștere, convențional și secret, între membrii unei organizații conspirative. 2. (Franțuzism învechit) Cuvînt, vorbă; cuvînt de onoare. Dacă avem libertatea parolii în camere, libertatea presei, credem că totul este aici. BOLINTINEANU, O. 257. Hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon, către care era angagiată parola sa de domn. NEGRUZZI, S. I 107. ◊ Expr. A-și da parola = a-și da cuvîntul; a se angaja, a promite, v. cuvînt. Nu este secretul meu și nici n-am dat parola să tac. BOLINTINEANU, O. 346. Pe parola mea de onoare = pe cuvîntul meu de onoare, v. onoare. Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat. CARAGIALE, O. I 175. ♦ (Impropriu) Lozincă. Parole revoluționare decorează fațada fabricii. SAHIA, U.R.S.S. 84. 3. (Învechit) Numele unui dans. Ș-apoi, din vreme în vreme-și anina poalele anteriului în brîu, își azvîrlea papucii... și giuca parola. ALECSANDRI, T. 82.

PAROLĂ s.f. Cuvînt secret, convențional, folosit de militari pentru a se recunoaște. ♦ Cuvînt secret de recunoaștere între membrii unei organizații conspirative. [< fr. parole].

PAROLĂ s. f. cuvânt secret, convențional, mijloc de recunoaștere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizații conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)

PAROLĂ ~e f. 1) Cuvânt sau formulă convențională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizații conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole

parolă f. 1. promisiune verbală, cuvânt: a da parola sa; parolă de onoare, se zice, în vorbire, spre a afirma ceva cu tărie; 2. lozincă (= fr. parole).

*parólă f., pl. e (rus. parólĭ, fr. paróle, d. lat. parábola, parabolă, învățătură, de unde s’a făcut *parabla, paraula, parole, ca’n rom. lăuruscă, fiulă, staul, sulă. V. palavră, parlament). Cuvînt de promisiune: șĭ-a dat parola (N. Cost. 2, 58 și 92). Lozincă, cuvînt de ordine pe care militariĭ îl pronunță ca să fie recunoscuțĭ de o santinelă.

parol i vz parolă

parolă s. f., g.-d. art. parolei; pl. parole

parolă s. f., g.-d. art. parolei; pl. parole

parolă s. f., g.-d. art. parolei; pl. parole

parolă (parole), s. f. – 1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legămînt”. Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s. m. (om de onoare, cavaler).

PAROLĂ s. v. afirmație, angajament, asigurare, conversație, convorbire, cuvânt, declarație, dialog, discuție, făgăduială, făgăduință, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.

PAROLĂ s. formulă. (Nu cunoaște ~.)

PAROLĂ s. formulă. (Nu cunoaște ~.)

parolă s. v. AFIRMAȚIE. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. DIALOG. DISCUȚIE. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. MĂRTURISIRE. PROMISIUNE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ.