patetic, ~ă [At: HELIADE, GR. P. 11/3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pathétique, ger pathetisch] 1-2 a, sn (Plin de) patos¹ (3). 3-4 av, a (Într-un mod) care impresionează. 5-6 av, a (În mod) emoționant. 7-8 av, a (În mod) înduioșător. 9 av Cu afectare. 10-11 av, a (În mod) emfatic. 12 a (Atm; d. nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. corectat(ă)

PATETIC, -Ă, patetici, -e, adj. Plin de patos; care emoționează, impresionează, mișcă. Ce rumoare stîrnise vestea și cum se pregătea tîrgul să vadă și să asculte pe un vorbitor așa de măiestrit și așa de patetic. SADOVEANU, E. 160. Luminița fredonă, cu mîna pe inimă, revărsîndu-și dintr-o scuturare părul negru peste ochi, să-și dea înfățișarea mai patetică. C. PETRESCU, Î. I 7. ◊ (Adverbial) Pentru gloria județului nostru, nimic nu se poate numi deranj, îi trase domnul Emil Sava înainte, vorbind tare și patetic, cum s-ar adresa cetățenilor la o întrunire publică. C. PETRESCU, R. DR. 85.

PATETIC, -Ă adj. 1. Plin de patetism; mișcător, emoționant, duios. 2. (Despre nervi) Care inervează globul ocular. // s.n. Categorie estetică desemnînd însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. [Cf. fr. pathétique, lat. patheticus].

PATETIC, -Ă I. adj. 1. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios. 2. (despre nervi) care inervează globul ocular. II. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. (< fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)

PATETIC, patetică (patetici, patetice) (despre persoane și manifestările lor) Care vădește mult patos; plin de patos. Personaj patetic. Gest patetic. /<fr. pathétique

patetic a. care mișcă sufletul: discurs patetic. ║ n. ceeace mișcă sufletul.

*patétic, -ă adj. (vgr. pathetikós, d. páthos, patos). Plin de pasiune, care atinge sufletu, emoționant: discurs patetic. S. n. Ceĭa ce emoționează, genu patetic în retorică. Adv. În mod patetic.

patetic adj. m., pl. patetici; f. patetică, pl. patetice

patetic adj. m., pl. patetici; f. patetică, pl. patetice

patetic adj. m., pl. patetici; f. sg. patetică, pl. patetice

PATETIC adj. v. înduioșător.

PATETIC adj. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.)

PATETIC (< fr. pathétique ; lat. patheticus < gr. pathetikos, care emoționează) Calitate a discursului, care constă în folosirea pasiunilor oratorice cu scopul de a impresiona auditoriul. Pateticul, prin care sînt stîrnite în sufletul auditoriului felurite sentimente în favoarea tezei oratorului, formează prima parte a perorației (v.). Ex. „Și acum, domnilor, las dreptul de o parte și mă voi adresa numai la inima dumneavoastră. O! nu drămuiți brazda de pămînt trebuitoare hranei țăranilor! Gîndiți la durerile, la patimile, la lipsurile trecutului! Gîndiți la originea averilor dumneavoastră, gîndiți că cea mai mare parte din ele o datorați muncii și sudorilor lor! Închipuiți-vă că părinții lor s-au luptat alăturea cu părinții noștri pentru salvarea țării...” (M. KOGĂLNICEANU, În chestiunea legii rurale) Pateticul oratoric poate fi direct și indirect ; direct, cînd oratorul, însuflețindu-se mai întîi pe sine însuși, se străduiește a comunica și altora aceleași pasiuni; indirect, cînd oratorul caută să înfățișeze în așa fel faptele, încit auditoriul să se însuflețească de la sine. Un exemplu de patetic indirect este acela folosit de Antoniu, care, vrînd să ațîțe pe romani, spre a răzbuna moartea lui Cezar, le citește testamentul acestuia în care se vede marea lui iubire pentru popor. În orice discurs, pateticul direct precede pe cel indirect, oratorul ținînd însă seama dacă obiectul discursului său implică pateticul, căci în caz contrar tonul devine declamator. Nesupus unor reguli constante, pateticului i se impun, totuși, anumite cerințe: evitarea stăruinței îndelungi asupra unei emoții, pentru a nu obosi astfel auditoriul, a întreruperii brusce sau a trecerii prea repede peste acesta. Datorită influenței pe care a exercitat-o retorica în antichitate asupra mai tuturor genurilor, pateticul aparține nu numai oratoriei, ci și epopeii, tragediei etc.