patriarhal, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 213/4 / V: (înv) ~rcal / S și: ~rchal / P: ~tri-ar~ / Pl: ~i, ~e / E: fr patriarcal (după patriarh)] 1 Care amintește de vechime Si: (înv) patriarhicesc (1), patriarșesc (1). 2 Care este ca în vremurile de demult Si: (înv) patriarhicesc (2), patriarșesc (2). 3 Care are simplitatea obiceiurilor și a traiului din trecutul îndepărtat Si: (înv) patriarhicesc (3), patriarșesc (3), simplu. 4 (Pex) Liniștit. 5 (Pex) Bătrânesc. 6 (Pex) Țărănesc. 7 Care ține de patriarhat Si: (înv) patriarhicesc (4), patriarșesc (4). 8 Care se bazează pe patriarhat Si: (înv) patriarhicesc (5), patriarșesc (5). 9-13 De patriarh (1-3, 9-10) Si: (înv) patriarhicesc (6-10), patriarșesc (6-10). 14-18 Referitor la patriarh (1-3, 9-10) Si: (înv) patriarhicesc (11-15), patriarșesc (11-15). 19-23 Care aparține patriarhului (1-3, 9-10) Si: (înv) patriarhicesc (16-20), patriarșesc (16-20). 24-26 Care aparține patriarhiei (4-6) Si: (înv) patriarhicesc (21-23), patriarșesc (21-23). 27-29 Referitor la patriarhie (4-6) Si: (înv) patriarhicesc (24-26), patriarșesc (24-26).

PATRIARHAL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime; simplu, liniștit, tihnit. Schimbasem o viață patriarhală și ticnită pe o pribegie fără țintă, cătră care pășeam pe nestatornice și oarbe trepte de necunoscut. HOGAȘ, M. N. 184. ♦ (Rar, despre îmbrăcăminte) Bătrînesc, tradițional. Figura vechiului lui stăpîn ce sta pe același jeț unde stă acum potrivnicul se refăcea la loc... cu patriarhalul halat cu care el era deprins de atîta vreme. ANGHEL, PR. 44. 2. De patriarh, al patriarhului sau al patriarhiei. Vicar patriarhal. Reședință patriarhală. – Variantă: (învechit) patriarcal, -ă (MACEDONSKI, O. I 64) adj.

PATRIARHAL, -Ă adj. De patriarh, al patriarhului. ♦ Referitor la vechii patriarhi și la moravurile lor austere. ♦ Simplu, tihnit. [Pron. -tri-ar-, var. patriarcal, -ă adj. / cf. fr. patriarcal, după patriarh].

PATRIARHAL, -Ă adj. 1. referitor la patriarh(ie). ◊ care amintește de vechii patriarhi și de moravurile lor austere; simplu; (p. ext.) liniștit, tihnit, tradițional. 2. care ține de patriarhat. (după fr. patriarcal)

PATRIARHAL¹ ~ă (~i, ~e) Care amintește simplitatea moravurilor și a traiului în patriarhat; în spiritul tradițiilor străvechi. Cultură ~ă. ◊ Viață ~ă viață simplă și tihnită. [Sil. -tri-ar-] /<fr. patriarcal

PATRIARHAL² ~ă (~i, ~e) Care ține de patriarh sau de patriarhie; propriu patriarhului sau patriarhiei. Veșminte ~e. [Sil. -tri-ar-] /<fr. patriarcal

patriarhal a. 1. ce ține de vechii patriarhi, care e simplu cum era vieața lor: casă patriarhală; 2. ce ține de demnitatea patriarhului: scaun patriarhal.

*patriarhal, -ă adj. (lat. patriarchalis, d. patriarcha, patriarh; vgr. patriarhikós. P. formă, cp. cu monarhic). De patriarh biblic: simplicitate patriarhală. Ca de patriarh: barbă patriarhală. Ca din timpu patriarhilor, simplu, primitiv, nezbucĭumat: a duce o vĭață patriarhală. De patriarh, de șef ecleziastic: sediu patriarhal. Adv. Ca patriarhiĭ, simplu: a trăi patriarhal.

patriarcal, ~ă a vz patriarhal

PATRIARCAL, -Ă adj. v. patriarhal.

patriarhal (desp. pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarhali; f. patriarhală, pl. patriarhale

patriarhal (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarhali; f. patriarhală, pl. patriarhale

patriarhal adj. m. (sil. -tri-ar-), pl. patriarhali; f. sg. patriarhală, pl. patriarhale

patriarhal

PATRIARHAL adj. 1. rustic, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. v. liniștit. 3. v. bătrânesc.

PATRIARHAL adj. 1. rustic, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. liniștit, tihnit. (Un oraș ~.) 3. bătrînesc, tradițional, vechi. (Datini ~.)