pava^[1] vt [At: FILIMON, O. I, 265 / Pzi: ~vez / E: fr paver] (Fșa; c. i. șosele, curți) A acoperi cu pavaj (2) Si: (înv) a pavelui, (îvr) a pavela Vz pietrui. corectat(ă)

PAVA, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi o curte, o stradă etc. cu pavaj. În piața mare, pavată cu pietre rotunde de rîu, zări un șir... de soldați. DUMITRIU, F. 113. Pe aceste uliți rău pavate sună pasul meu nepăsător. BENIUC, V. 59. Acum e o stradă pavată cu granit și e linie de tramvai. C. PETRESCU, C. V. 225.

PAVA vb. I. tr. A acoperi cu pavaj (o stradă, o curte etc.). [< fr. paver].

PAVA vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver)

A PAVA ~ez tranz. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pardosi. /<fr. paver

pavà v. a pardosi, a așterne cu piatră, etc.

*pavéz v. tr. (fr. paver, d. pavement, paviment; lat. pavimentum, d. pavire, a bătăturĭ. V. pămînt, paviment). Petruĭesc, aștern pe un drum petre, asfalt, lemn ca să nu se facă noroĭ saŭ colb. – Și paveluĭesc (Mold. Vulg.).

pava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pavez, 3 pavează; conj. prez. 1 sg. să pavez, 3 să paveze

pava (a ~) vb., ind. prez. 3 pavează

pava vb., ind. prez. 1 sg. pavez, 3 sg. și pl. pavează

PAVA vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)

PAVA vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)

A pava ≠ a depava

Hell is paved with good intentions (engl. „Iadul e pavat cu intenții bune”) -Sensul acestei expresii este că bunele intenții nu sînt nici o scuză pentru faptele rele, căci și iadul (simbol superlativ al răului și al suferinței), invocînd explicația că pedepsele crunte aplicate acolo ar fi sancțiuni juste și meritate pentru păcatele și nelegiuirile făptuite pe pămînt, s-ar putea lăuda astfel că e „pardosit cu intenții bune”. Această izbutită imagine aparține criticului englez Samuel Johnson care a scris „Viața poeților englezi”, și fraza se află în „Viața lui Boswell”, datînd din anul 1775. Paternitatea nu-i totuși întreagă a lui, deoarece ideea se găsește și într-o lucrare mai veche (Iacula prudentum) de George Herbert (1633), dar altfel exprimată: „ladul e plin de bune păreri și dorinți”. Johnson însă a sprijinit ideea cu o formulare atît de plastică, încît stă în picioare de aproape două veacuri. Expresia, încetățenită în numeroase graiuri, circulă azi mai frecvent în versiunea ei franceză: „Lenfer est pavé de bonnes intentions.” LIT.