pațachină [At: COSTINESCU / V: (îrg) ba~, bația~, pasa~, pațachin sm, pățăc~ / Pl: ~e / E: cf srb pasjakovina] 1 sf (Bot; reg) Verigar (Rhamnus cathartica). 2 sf (Bot; reg) Crușân (Rhamnus frangula). 3 sf (Bot; reg) Roibă (Rubia tinctorum). 4 sf (Bot; reg) Tulichină (Daphne mezereum). 5 sm (Bot; reg; îf pațachin) Vișin sălbatic (Prunus fructicosa). 6 sf (Rar) Cerneală tipografică de culoare roșie. 7 sf (Fam; dep) Epitet pentru o femeie îmbrăcată și fardată strident. 8 sf (Fam; dep) Epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. 9 smf (Fam; dep; șîf pațachin) Om de nimic. 10 sf (Reg; dep) Femeie leneșă și proastă.

PAȚACHINĂ, pațachine, s. f. I. (Bot.) Arbust cu frunze asemănătoare celor de fag, dar mai verzi, cu nuanțe gălbui; crește mai ales în locurile umede din păduri; lemnul său e întrebuințat la fabricarea cărbunelui de desen și a prafului de pușcă, iar scoarța ca purgativ (Rhamnus cathartica). II. Femeie depravată, vulgară.

PAȚACHINĂ ~e f. 1) Arbust cu ramuri ascendente (terminate la unele specii printr-un spin), cu frunze eliptice și cu fructe rotunde, de culoare neagră-violetă, care se întrebuințează în scopuri industriale și medicinale. 2) depr. Femeie desfrânată. /Orig. nec.

pațachină f. arbust cu bobițe negre, întrebuințate în medicină și în boiangerie (Rhamnus cathartica). [Origină necunoscută].

1) pațachínă, f., pl. e (d. pațachină 2 din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel, adică „putoare”. Cp. cu tîrfă). Fleoarță, femeĭe depravată. – Și mațaghínă (est), care înseamnă și „mahalagĭoaĭcă, mitocancă, țopîrlancă”. V. magopeț.

2) pațachínă, baț- și pas- f., pl. e (sîrb. pasjakovina, d. pasjak, scîrnă de cîne, din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel). Un copăcel fără spinĭ, cu fructe roșiĭ care pe urmă se fac negre, numit și lemn cînesc, crușeĭ și crușîn (rhamnus frángula saŭ frángula alnus), a căruĭ scoarță se întrebuințează în medicină, ĭar cărbunele la făcut praf de pușcă și la desemnat. Alt copăcel, ale căruĭ poame-s purgative, numit și verigar, salbă moale și mălin negru (rhámnus cathártica). Roĭbă.

bațachină sf vz pațachină

pasachină sf vz pațachină

pațachin sm vz pațachină

pățăchină sf vz pațachină

BAȚACHINĂ 👉 PAȚACHINĂ.

pasachínă, V. pațachină 2.

pațachină (fam.) s. f., g.-d. art. pațachinei; pl. pațachine

pațachină (fam.) s. f., g.-d. art. pațachinei; pl. pațachine

pațachină s. f., g.-d. art. pațachinei; pl. pațachine

pațachină (pațachine), s. f. – 1. Roibă (Rhamnus frangula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină.

Rhamnus frangula L. (syn. Frangula alnus Mill.) « Pațachină, Crușin ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe-verzi, mici, hermafrodite (5 petale, 5 sepale, 5 stamine), dispuse, pînă la 20, în fascicule axilare. Frunze ovat-lanceolate, acuminate, întregi, alterne, pe partea superioară verzi-lucioase, pe partea inferioară ceva mai deschise, pubescente de-a lungul nervurilor (proeminente). Arbust de cca 6 m înălțime, coroană rară, ramuri maro-închis, alterne, fără spini, subțiri, ascendente. Fructe, drupe verzi, roșii și, în final, negre, cu cîțiva sîmburi. Suportă umbra.

pațachină, pațachine s. f. (peior.) 1. femeie îmbrăcată ridicol / sau fardată excesiv. 2. Femeie ușuratică. 3. femeie trivială.

PAȚACHINĂ s. v. crușân, părul-ciutei, salbă-moale, verigar.

PAȚACHINĂ s. v. roibă.

PAȚACHINĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, roibă, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

pațachină s. v. CRUȘÎN. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.