PECUNIAR, -Ă, pecuniari, -e, adj. Care constă în bani, care se referă la bani; bănesc; p. ext. material. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

pecuniar, ~ă a [At: MN (1836), 32¹/6 / V: (înv) ~iu, ~ie / P: ~ni-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr pécuniaire, lat pecuniarius, -a, -um] (Liv) 1 Bănesc. 2 (Pex) Material.

PECUNIAR, -Ă, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Bănesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

PECUNIAR, -Ă, pecuniari, -e, adj. Care constă în bani, referitor la bani; bănesc. Pedeapsă pecuniară. ▭ Eu m-am încurcat foarte rău în privința pecuniară. GHICA, A. 336. Erorile comise de un editor ce a avut în vedere mai mult interesul său pecuniar decît acel al științei. I. IONESCU, M. 107. – Pronunțat: -ni-ar.

PECUNIAR, -Ă adj. Care constă în bani; bănesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pécuniaire, cf. lat. pecunia – bani].

PECUNIAR, -Ă adj. bănesc. (< fr. pécuniare, lat. pecuniarius)

PECUNIAR ~ă (~i, ~e) Care ține de bani; propriu banilor; bănesc. [Sil. -ni-ar] /<fr. pécuniaire, lat. pecuniarius

pecuniar a. 1. ce stă în bani: interese pecuniare; 2. privitor la bani: lipsă pecuniară.

*pecuniár, -ă adj. (lat. pecuniarius, d. pecunia, banĭ, care vine d. pecus, vită. V. păcurar 2). Bănesc, de banĭ, de parale: afacerĭ pecuniare. Care consistă în banĭ: despăgubire pecuniară.

pecuniariu, ~ie a vz pecuniar

pecuniar (desp. -ni-ar) adj. m., pl. pecuniari; f. pecuniară, pl. pecuniare

pecuniar (-ni-ar) adj. m., pl. pecuniari; f. pecuniară, pl. pecuniare

pecuniar adj. m. (sil. -ni-ar), pl. pecuniari; f. sg. pecuniară, pl. pecuniare

PECUNIAR adj. v. bănesc, financiar.

pecuniar adj. v. BĂNESC. FINANCIAR.