9 definiții pentru pedantic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PEDANTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
PEDANTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pedantic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: pedant + -ic] (Înv) 1-3 Pedant (1, 3, 5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEDANTIC, -Ă, pedantici, -e, adj. (Învechit) Pedant1. Profesorul rămase înlemnit. Sfîrșind, am urmat în tonul pedantic cu care îmi vorbise el. NEGRUZZI, S. I 12. Ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sînt sistemele pedantice și eronate. RUSSO, S. 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*pedantésc, -éscă adj. (fr. pédantesque, d. it. pedantesco). De pedant: aer pedantesc, enumerațiune pedantescă. – Și pedántic adj. și adv. (formațiune rom. saŭ poate după germ. pedantisch).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pedantic (înv.) adj. m., pl. pedantici; f. pedantică, pl. pedantice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pedantic (înv.) adj. m., pl. pedantici; f. pedantică, pl. pedantice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pedantic adj. m., pl. pedantici; f. sg. pedantică, pl. pedantice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PEDANTIC adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pedantic adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pedantic, pedanticăadjectiv
-
- Profesorul rămase înlemnit. Sfîrșind, am urmat în tonul pedantic cu care îmi vorbise el. NEGRUZZI, S. I 12. DLRLC
- Ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sînt sistemele pedantice și eronate. RUSSO, S. 162. DLRLC
-
etimologie:
- Pedant + -ic. DEX '98 DEX '09