pedeapsă sf [At: (a. 1652), ap. TDRG / V: (înv) ~epsă, (reg) ~acsă, ~acstră, ~apță, ~asă, ~astă, ~astră, ~epță, pid~ / Pl: ~epse (reg) ~epsi, (înv) ~se, (reg) ~epsuri / E: pvb pedepsi] 1 (Înv) Creștere. 2 (Înv) Educație. 3 (Înv) Instrucție. 4 Măsură represivă aplicată celui care a greșit Si: pedepsire (7), sancțiune, (îrg) ceartă, ștraf¹, (înv) pilduire, strânsoare, (reg) pedepsie² (1). 5 (Spc) Măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătoarească ca sancțiune pentru o infracțiune Si: condamnare, pedepsire (8), osândă (1) (liv) penă (1), penitență, (îrg) lege, ștraf¹, (înv) certare, judecată, pilduire, (reg) pedepsie² (2). 6 Situație a celui pedepsit, condamnat Si: pedepsire (9), (înv) certare, (reg) pedepsie² (3), pedepsitură. 7 (Pex) Suferință fizică sau morală la care este supus sau pe care o îndură cineva Si: chin, pedepsire (10), supliciu, (înv) pedepsitură (1). 8 (Pex) Necaz (2).

PEDEAPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune împotriva celui care a săvîrșit o greșeală. Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Aici la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: «fală goală, traistă ușoară»; șezi cu banii în pungă și duci dorul la toate cele. Mai mare pedeapsă decît asta nici că se mai poate! CREANGĂ, P. 320. ♦ Sancțiune aplicată, potrivit legii, de o instanță judecătorească cuiva care a săvîrșit un delict sau o crimă.Trei ani de cînd își făcea pedeapsa. BART, S. M. 25. Pedeapsă capitală v. capital². Pedeapsă corporală v. corporal. Pedeapsă disciplinară v. disciplinar. 2. Suferință (fizică sau morală), chin; nenorocire, necaz, pacoste, urgie. Ți-am adus, a urmat el, un cățelandru. L-am adus de departe într-o desagă a tarniței: am călătorit și călare, și tot scheuna din cînd în cînd scoțînd capul și rugîndu-mă cu ochii să-l iert de pedeapsa la care l-am supus. SADOVEANU, N. F. 14. Foaie verde de hămei, Maico, din copiii tăi, Toți au casă, Toți au masă, Numai eu trag la pedeapsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180.

PEDEAPSĂ pedepse f. 1) Măsură luată împotriva cuiva pentru încălcarea unor norme sau legi. ~ corporală v. CORPORAL. ◊ ~ capitală pedeapsă cu moartea. 2) fig. Suferință (fizică sau morală) care este sau pare a fi o consecință a greșelilor comise. [G.-D. pedepsei] /v. a (se) pedepsi

pedeapsă f. 1. aplicare de mijloace ce produc durere spre a corija pe un culpabil: și-a luat pedeapsa; 2. fig. mare nenorocire: pedeapsa lui D-zeu. Pedepsele pentru crime sunt: munca silnică, recluziunea, detențiunea, degradațiunea civică; pentru delicte și contravențiuni: închisoarea și amenda. [Gr. mod. PAÍDEVSIS, instrucțiune: pedeapsa e concepută ca o învățătură menită a îndrepta și cuminți (v. pedepsì)].

pedeápsă și (vechĭ) pedépsă f., pl. epse (ngr. pédepsis și pedevsis [vgr. paideusis], educațiune, învățătură, pedeapsă, d. pedévo [vgr. paideúo], educ, pedepsesc; vsl. pedepsiĭa, pedeapsă). Vechĭ. Educațiune. Azĭ. Bătaĭe, arest, ucidere, amendă saŭ alt chin fizic saŭ moral aplicat cuĭva pentru o crimă, un delict, o greșală, o neglijență saŭ pentru lene: pedeapsa trebuĭe să fie proporțională cu greșala. Pedeapsă capitală, moarte. Pedeapsa eternă, chinurile ĭaduluĭ. Pedeapsa orĭ mînia luĭ Dumnezeŭ, mare nenorocire, cataclizm (incendiŭ, vijălie, potop, cutremur ș. a.). Chin, caznă, canon, suferință: ce pedeapsă pe capu luĭ!

pedeacsă sf vz pedeapsă

pedeacstră sf vz pedeapsă

pedeapță sf vz pedeapsă

pedeasă sf vz pedeapsă

pedeastă sf vz pedeapsă

pedeastră² sf vz pedeapsă

pedepsă sf vz pedeapsă

pedepță sf vz pedeapsă

pideapsă sf vz pedeapsă

PĂCATELE PĂRINȚILOR, PEDEAPSA PRUNCILOR = Cei mari greșesc, cei mici pătimesc.

pedeapsă s. f., g.-d. art. pedepsei; pl. pedepse

pedeapsă s. f., g.-d. art. pedepsei; pl. pedepse

pedeapsă s. f., g.-d. art. pedepsei; pl. pedepse

PEDEAPSĂ s. 1. (JUR.) sancțiune, (înv. și reg.) ceartă, ștraf, (înv.) pilduire, strânsoare. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2. v. condamnare. 3. v. penitență. 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită.)

PEDEAPSĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, creștere, cultivare, durere, educare, educație, formare, instrucție, învățământ, învățătură, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

pedeapsă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. CREȘTERE. CULTIVARE. DURERE. EDUCARE. EDUCAȚIE. FORMARE. INSTRUCȚIE. ÎNVĂȚĂMÎNT. ÎNVĂȚĂTURĂ. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.

PEDEAPSĂ s. 1. (JUR.) sancțiune, (înv. și reg.) ceartă, ștraf, (înv.) pilduire, strînsoare. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2. (JUR.) condamnare, osîndă, (livr.) penitență, (înv. și reg.) lege, ștraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecată, pilduire. (Și-a ispășit întreaga ~.) 3. (BIS.) canon, penitență, (înv.) podvig. (~ dată unui credincios pentru iertarea păcatelor sale.) 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită.)

PEDEAPSĂ. Subst. Pedeapsă, pedepsire, punițiune (rar), inflicțiune (rar), sancționare, sancțiune, penalizare, penalizație (rar), nacazanie (înv.); pedeapsă disciplinară, măsură disciplinară; pedeapsă penală, sancțiune penală. Pedepsibilitate (jur.); penalitate. Condamnare, osîndă (pop.), osîndire (pop.). Mustrare, mustrare verbală; mustrare scrisă; dojană, dojenire, apostrofare, apostrofă, admonestare, admonestație (rar), admonițiune (rar), certare. Amendare, amendă, ștraf (înv.); confiscare; sechestrare, sechestru; expropriere. Deportare, expulzare, relegare (înv.), relegație (înv.), exil, exilare, surghiun, surghiunire, proscriere, proscripție, pribegie. Ostracism, ostracizare; damnațiune, anatemizare (rar ), anatemă, afurisenie. Arest, arestare, arestuire (pop.); prevenție; detențiune. Întemnițare, recluziune (ieșit din uz), închisoare, închisoare corecțională, temniță grea, muncă silnică, ocnă. Pedeapsă corporală, corecție (în trecut); bătaie, ciomăgeală (fam.), bumbăceală (fig., fam.); pălmuire; biciuială, biciuire, flagelare, flagelație; orbilianism (livr.). Torturare, tortură, supliciu, caznă, chin, chinuială (rar), chinuire, schingiuire, schingi (înv.). Condamnare la moarte, pedeapsă capitală, proscriere, proscripție; execuție; împușcare; spînzurare, spînzurat (rar), spînzurătoare; decapitare, decapitație, ghilotinare, ghilotină; strangulare, sugrumare, jugulare (rar), garotte; crucificare, răstignire; tragere în țeapă; tragere pe roată; ardere pe rug. Răzbunare, vendetă; talion. Condamnat, osîndit (pop.). Deportat, exilat, surghiunit, surghiun (înv.), proscris. Arestat, arestant (înv.), deținut. Pușcăriaș, ocnaș, șalgău (reg.). Adj. Pedepsitor (rar), punitiv (livr.). Pedepsibil (rar), punibil (jur.). Pedepsit. Osîndit (pop.). Deportat, relegat (înv.), exilat, surghiunit, proscris. Arestat, deținut. Întemnițat, închis. Pălmuit. Căznit. Spînzurat; decapitat; strangulat, sugrumat; răstignit; tras în țeapă; tras pe roată; ars pe rug. Răzbunător, vindicativ (livr.). Vb. A pedepsi, a da o pedeapsă, a aplica o pedeapsă, a inflige (rar), a penaliza, a pena (jur., rar), a certa (înv.). A condamna, a osîndi (pop.). A mustra, a dojeni, a apostrofa, a admonesta, a certa, a face morală (fam.), a trage (cuiva) o săpuneală (un perdaf), a da (cuiva) o lecție, a învăța (pe cineva) minte. A amenda, a da (cuiva) o amendă, a aplica (cuiva) o amendă, a atinge (pe cineva) la pungă, a penaliza; a confisca; a sechestra, a pune sechestru; a expropria. A deporta, a expulza, a relega (înv.), a exila, a trimite în exil, a surghiuni, a proscrie. A aresta, a arestui (pop.) a reține; a ține sub stare de arest. A închide, a băga la închisoare, a întemnița, a vîrî în temniță, a arunca în temniță, a pune în lanțuri, a băga la zdup (pop.), a băga la răcoare, a pune (a ține) (pe cineva) la opreală, a pune (a băga) (pe cineva) la secret, a băga la pîrnaie (arg.), a trimite la ocnă (la muncă silnică). A bate, a stinge (a snopi, a zvînta) (pe cineva) în bătaie (în bătăi), a trage (cuiva) o mamă de bătaie, a-i număra (cuiva) coastele, a ciomăgi (fam.), a bumbăci (fig., fam.); a pălmui; a biciui, a bate cu biciul, a flagela. A tortura, a căzni, a chinui, a schingiui. A condamna la moarte, a proscrie; a executa; a împușca; a spînzura; a decapita, a tăia (cuiva) capul, a ghilotina; a strangula, a sugruma, a jugula (rar); a crucifica, a răstigni; a trage în țeapă; a trage pe roată; a arde pe rug; a arde de viu. A fi pedepsit, a primi o pedeapsă, a-și lua plata, a-și primi răsplata, a suferi consecințele, a trage ponoasele; a ispăși o pedeapsă. V. amenințare, bătaie, blestem, constrîngere, închisoare, mustrare, omor, plată.

MORS NATURAE FINIS EST, NON POENA (lat.) moartea este sfârșitul firesc, nu o pedeapsă – Cicero, „Pro Milone”, 37, 101.

NULLA POENA SINE LEGE (lat.) nici o pedeapsă fără lege – Principiul legalității pedepsei în dreptul roman.

PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

Pede poena claudo (lat. „Pedeapsa vine șchiopătînd”) – Horațiu, Ode (III, 2, 32). Poetul spune: cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit. Cuvintele acestea au fost traduse, citate în original ori parafrazate. Victor Hugo în tragedia Hernani, spune: „Răzbunarea-i șchioapă; pășește încet, dar vine!” Și tot el, scria: „La 8 iunie 1832, șapte luni și patru zile după săvîrșirea faptului, a venit și ispășirea, pede claudo, precum vedeți. În acea zi, la șapte dimineața, grefierul intră în celula lui Claude Gueux și-l vesti că mai are încă numai un ceas de trăit”. LIT.

crimă și pedeapsă expr. v. crimă.