PENETRARE, penetrări, s. f. Acțiunea de a penetra și rezultatul ei. – V. penetra.

penetrare sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: (înv) ~ațiune / E: fr pénétration] 1-2 Pătrundere (în adâncime sau) până în partea opusă Si: penetranță (1-2), penetrație (1-2), răzbatere, străbatere, străpungere. 3 (Spc) Întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează după linii frânte sau curbe Si: (liv) penetrație (3), (rar) penetranță (3). 4-6 (Infiltrare,) (extindere sau) circulație a luminii, căldurii într-un spațiu Si: penetrație (4-6). 7 (Fig; rar) Pătrundere în profunzime cu mintea a unei idei.

PENETRARE, penetrări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a penetra și rezultatul ei. – V. penetra.

PENETRARE, penetrări, s. f. Acțiunea de a penetra; pătrundere.

PENETRARE s.f. Acțiunea de a penetra și rezultatul ei; penetrație, penetranță. [< penetra].

penetrare (desp. -ne-tra-) s. f., g.-d. art. penetrării; pl. penetrări

penetrare (-ne-tra-) s. f., g.-d. art. penetrării; pl. penetrări

penetrare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. penetrării; pl. penetrări

PENETRARE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.

penetrare s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE, STRĂPUNGERE. TRECERE.