17 definiții pentru penitență
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PENITENȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și care constă mai ales în post și rugăciuni; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
penitență sf [At: CALENDARIU (1794), 30/15 / V: (înv) ~ție, ~tință / Pl: ~țe / E: lat poenitentia, fr pénitence, it penitenza] 1 (Rar) Pocăință. 2 (Bis) Pedeapsă, constând mai ales din post și rugăciuni, impusă de preot, în urma spovedaniei celui care a păcătuit Si: canon. 3 (Spc) Privațiuni și chinuri trupești pe care unii călugări și le impun, ducând o viață ascetică. 4 (Pex) Viață ascetică, plină de privațiuni, pe care și-o impune cineva. 5 (Pgn) Pedeapsă (2). 6 (Rar; îs) Haine (sau straie) de ~ Haine negre din țesătură groasă, purtate de călugării asceți care practică penitența (3). 7 (Îe) A face ~ A executa canonul impus de preotul confesor pentru ispășirea păcatelor. 8 (Fig; rar) Privațiuni cauzate de sărăcie. 9 Abstinență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENITENȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PENITENȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă dată de duhovnic la spovedanie (sau pe care și-o impune cineva), pentru ispășirea păcatelor (v. canon); p. ext. privațiune. 2. Pocăință.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENITENȚĂ s.f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privațiune. 2. Căință, pocăință. [Cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENITENȚĂ s. f. 1. pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispășirea păcatelor; canon. 2. pocăință. (< fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENITENȚĂ ~e f. rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință. /<lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
penitență f. 1. căință; 2. pedeapsă impusă de preot penitentului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*peniténță f., pl. e (lat. poenitentia, fr. pénitence). Căință, regret adînc de păcatele comise. A face penitență, a te căi supunîndu-te unor chinurĭ (lucru inútil!) saŭ făcînd fapte bune în speranță că Dumnezeŭ îțĭ va ĭerta păcatele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
penitenție sf vz penitență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
penitență s. f., g.-d. art. penitenței; pl. penitențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
penitență s. f., g.-d. art. penitenței; pl. penitențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
penitență s. f., g.-d. art. penitenței; pl. penitențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PENITENȚĂ s. v. căință, condamnare, mustrare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăință, regret, remușcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PENITENȚĂ s. (BIS.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (~ dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PENITENȚĂ s. (BIS.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (~ dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
penitență s. v. CĂINȚĂ. CONDAMNARE. MUSTRARE. OSÎNDĂ. PĂRERE DE RĂU. PEDEAPSĂ. POCĂINȚĂ. REGRET. REMUȘCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
penitență, penitențesubstantiv feminin
- 1. Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și care constă mai ales în post și rugăciuni, DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: privațiune
-
etimologie:
- poenitentia DEX '09 DEX '98 DN
- pénitence DEX '09 DEX '98 DN
- penitenza DEX '09 DEX '98 DN