opțiuni
  • info

9 definiții pentru perimare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIMARE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.

PERIMARE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.

perimare sf [At: PR. DREPT, 808 / Pl: ~mări / E: perima] 1 (Jur) Stingere a unei acțiuni, a unei căi de atac, a unei executări silite în cadrul procesului civil, din cauza depășirii termenului legal Si: perempțiune. 2 Ieșire din uz. 3 Învechire. 4 Demodare.

PERIMARE, perimări, s. f. Învechire, demodare, ieșire din uz. ◊ (Jur.) Stingere a unui proces pentru nelucrare în termenul legal, însă numai în fața instanței respective; perempțiune. corectat(ă)

PERIMARE s.f. Faptul de a se perima. [< perima].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perimare s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări

perimare s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări

perimare s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERIMARE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)

PERIMARE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)

Intrare: perimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perimare
  • perimarea
plural
  • perimări
  • perimările
genitiv-dativ singular
  • perimări
  • perimării
plural
  • perimări
  • perimărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perimare, perimărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi perima DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.