perimetru sn [At: GHEOM. – TRIGON. 106^v/9 / V: (reg) peli~, ~rem~, (înv) ~ros / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr περίμετρον, ger Perimeter, fr périmètre] 1 (Gmt) Sumă a lungimilor laturilor unui poligon. 2 Linie închisă care mărginește o suprafață. 3 (Înv) Împrejmuire. 4 (Med; îs) ~ de protecție (sanitară) Linie închisă care delimitează un teritoriu sau o zonă în jurul unui obiectiv care trebuie protejat de impurificări, contaminări etc. 5 (Glg; îs) ~ de protecție hidrogeologică Limite ale unei zone în interiorul căreia sunt interzise orice fel de lucrări a căror adâncime de execuție ar depăși depozitele geologice recente sau care ar putea tulbura condițiile de exploatare a apelor subterane. 6 Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1). 7 Limită a teritoriului unei localități, a unei zone, parcele etc. 8 (Fig) Sferă. 9-10 (Med) Instrument folosit pentru determinarea (câmpului vizual sau) a circumferinței unui dinte.

PERIMETRU, perimetre, s. n. 1. Lungimea liniei care mărginește aria unei suprafețe. 2. Linie închisă care mărginește o suprafață (teritoriul unei localități, al unui cartier, al unei parcele etc.). ♦ Teren mărginit de o linie închisă.

PERIMETRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea cîmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].

PERIMETRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur, limită a unei zone (dintr-un teren). ◊ (fig.) sferă, cuprins, domeniu. 3. (med.) instrument pentru măsurarea câmpului vizual. (< fr. périmètre, gr. perimetros, germ. Perimeter)

PERIMETRU ~e n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginală a unui contur închis. 3) Limită a teritoriului unei localități sau a unei zone anumite. /<fr. périmetre

perimetru n. contur: perimetrul unui câmp.

*perimétru n., pl. e (vgr. perimetros [subînț. grammé, linie] și perimetron, d. peri, în prejur, și métron, măsură). Geom. Linia care închide o figură geometrică oare-care. Linia care mărginește un loc oare-care: perimetru orașuluĭ.

pelimetru sn vz perimetru

peremetru sn vz perimetru

perimetros sn vz perimetru

perimetru (desp. -me-tru) s. n., art. perimetrul; pl. perimetre

perimetru (-me-tru) s. n., art. perimetrul; pl. perimetre

perimetru s. n. (sil. -tru), art. perimetrul; pl. perimetre

perimetru, pl. perimetre

perimetru, -tre.

PERIMETRU s. v. cuprins, limită.

PERIMETRU s. (GEOM.) circumferință, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ul unei suprafețe.)

PERIMETRU s. (MAT.) circumferință, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.)

perimetru s. v. CUPRINS. LIMITĂ.

a intra în perimetru expr. (intl.) a intra în atenția poliției; a fi lucrat de poliție.