perinoc sn [At: DAMÉ, T. 9 / V: (reg) ~og, ~rn~, ~rnog, ~rnuc, pir~ / Pl: ~oace / E: rs перенога „stinghie, reazem”] 1 Piesă de lemn fasonată, așezată pe podul osiei carului sau căruței și prinsă de aceasta prin legături de oțel. 2 (Reg) Scaun. 3 (Reg) Pod al osiei de la car sau căruță. 4 (Buc) Bucată de lemn groasă de 10-15 cm, care servește la înlocuirea vârtejelor la telega cu care sunt transportați buștenii. 5 (Reg) Bucată de lemn pe care se sprijină broasca de la roata morii Si: (reg) pernă. 6 (Reg) Bucată mică de lemn pe care se sprijină un capăt al grindeiului de la plug Si: (reg) căpătâi.

PERINOC, perinoace, s. n. Bucată de lemn așezată deasupra osiei, pe care se sprijină dricul; scaun. Din lemnul de carpen se fac osii, perinoace. La TDRG. Păcornițele colbăite atîrnau pe sub perinoacele de dinapoi, aninate de osii cu cîrlige de fier. HOGAȘ, DR. 284.

PERINOC ~oace n. Bucată de lemn care se fixează deasupra osiei pentru a susține dricul carului. /<rus. perenoga

perinoc n. Mold. 1. perna dela roata morii; 2. bucată groasă de lemn în care sunt vârîte capetele dricurilor carului. [Derivat din perină].

perinóc și -óg n., pl. oace, oage (rus. perinók, dim. d. perina, pernă. V. pernă). Bucata de lemn pe care se sprijină caru în ainte de a atinge osia (lemnu de deasupra osiiĭ). – Și pern-.

perinog sn vz perinoc

pernoc sn vz perinoc

pernog sn vz perinoc

pernuc sn vz perinoc

pirinoc sn vz perinoc

pernóc și -óg, V. perinoc.

perinoc s. n., pl. perinoace

perinoc s. n., pl. perinoace

perinoc s. n., pl. perinoace

PERINOC s. (TEHN.) 1. gresie, (reg.) baargic, masă, scăunaș, scaunul de dinainte. (~ la căruță.) 2. (reg.) căpătâi. (~ la grindeiul plugului.) 3. (reg.) pernă. (~ la broasca de la roata morii.)

PERINOC s. (TEHN.) 1. gresie, (reg.) baargic, masă, scăunaș, scaunul de dinainte. (~ la căruță.) 2. (reg.) căpătîi. (~ la grindeiul plugului.) 3. (reg.) pernă. (~ la broasca de la roata morii.)