PERNĂ, perne, s. f. 1. Obiect confecționat din două bucăți dreptunghiulare sau pătrate de țesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., și pe care, de obicei, cineva își pune capul când se culcă. ◊ Pernă electrică = obiect în formă de pernă (1) plată, în care se găsesc rezistențe electrice izolate și releuri de protecție, folosit ca termofor. Pernă de călcat = ustensilă auxiliară asemănătoare cu perna (1), care se folosește la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special a mânecilor, piepților, umerilor. 2. Obiect de tapițerie, format dintr-un fel de sac umplut cu păr, cu iarbă-de-mare etc., adesea prevăzut cu arcuri, care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil etc. 3. (În sintagma) Pernă de aer = curent de aer antrenat între două suprafețe aflate în mișcare relativă și care servește ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perină s. f.] – Din sb. perina.

pernă sf [At: DOSOFTEI, PS. 23/10 / V: (pop) ~rină (Pl: ~rine, ~rini), (reg) piar~, pirină / Pl: ~ne / E: srb perina] 1 Obiect confecționat de obicei din două bucăți dreptunghiulare sau pătrate de țesătură de bumbac cusute între ele, înăuntrul cărora se pun fulgi, lână, puf, paie etc. și pe care, de obicei, omul își pune capul când se culcă. 2 (Îs) ~ de călcat Ustensilă auxiliară asemănătoare cu o pernă (1), care se folosește la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor, piepților, umerilor. 3 (Îs) ~ electrică Dispozitiv electrocaloric în formă de pernă (1), în care se găsesc rezistențe electrice izolate cu azbest și releuri de protecție și care servește la încălzirea unei regiuni a corpului. 4 (Îe) A muri fără ~ la cap A muri singur și în mare sărăcie. 5 (Reg; îe) A-i cădea (cuiva) ~na A pierde un avantaj. 6 (Îae) A-i merge cuiva mai puțin bine. 7 (Pex; reg; șîs ~ mare, ~ de cele mari, ~ de fulgi) Pilotă. 8 Obiect de tapiserie executat din diferite materiale, umplut cu fulgi, cu lână, cu păr, cu iarbă-de-mare etc., uneori prevăzut și cu arcuri, care se fixează pe băncile unei trăsuri, ale unui automobil sau pe anumite mobile și pe care se stă. 9 (Pop) Așternut care se pune sub șa. 10 (Pan) Obiect asemănător cu perna (1), care are diverse utilizări. 11 (Reg) Perinoc. 12 (Trs) Pod al osiei de la căruță. 13 (Reg) Fiecare dintre căpătâiele joagărului. 14 (Reg) Nimfă a furnicii. 15 (art) Dans popular care se joacă la nunți, când se scoate din casă zestrea miresei. 16 (art) Melodie după care se execută acest dans. 17 (Trs; îf pirină) Dans popular nedefinit mai îndeaproape, probabil perinița (13). 18 (Trs; îf pirina) Melodie după care se dansează pirina (17). 19 (Reg) Cuptor de gătit. 20 (Reg) Bidinea. corectat(ă)

PERNĂ, perne, s. f. 1. Obiect confecționat din două bucăți dreptunghiulare sau pătrate de țesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., și pe care, de obicei, cineva își pune capul când se culcă. ◊ Pernă electrică = obiect in formă de pernă (1) plată, în care se găsesc rezistențe electrice izolate și releuri de protecție, întrebuințat ca termofor. Pernă de călcat = ustensilă auxiliară asemănătoare cu perna (1), care se folosește la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor, piepților, umerilor. 2. Obiect de tapițerie format dintr-un fel de sac umplut cu păr, cu iarbă-de-mare etc., adesea prevăzut cu arcuri, care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil etc. 3. (În sintagma) Pernă de aer = curent de aer antrenat între două suprafețe aflate în mișcare relativă și care servește ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perină s. f.] – Din scr. perina.

PERNĂ, perne, s. f. (Și în forma perină) 1. Un fel de sac umplut de obicei cu fulgi, pe care-și pune cineva capul cînd se culcă. Își întorcea perna pe partea cealaltă și-și vîra brațul sub căpătîi. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Resfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ Expr. A muri fără pernă la cap = a muri în mare sărăcie. Ba moare fără lumină Și la cap fără perină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. ◊ Fig. Vînătorii osteniți S-așază-n giur grămadă, Unii pe trunchi, alții lungiți Pe perne de zăpadă. ALECSANDRI, P. III 139. ◊ Pernă electrică = pernă plată în care se găsesc rezistențe electrice izolate și releuri de protecție, întrebuințată ca termofor. ♦ Obiect de tapițerie format dintr-un sac umplut cu păr, iarbă-de-mare etc., care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil, ale unui vagon de tren etc. 2. Stratul de lemn de care e prins brotacul (la roata morii); perinoc. 3. Nimfa furnicii. – Variantă: perină s. f.

pernă s. f. în sint. s. ♦ pernă de aer Curent de aer aflat între două suprafețe și care servește ca lubrifiant ◊ „Avion pe pernă de aer. Autovehiculul din imagine, care se poate deplasa la fel de bine în aer, pe apă și pe pământ, a fost creat în R.F. Germania [...] În caz de necesitate, avionul devine vehicul terestru sau barcă pe pernă de aer.” Sc. 17 V 78 p. 6. ◊ „În R.F.G. a început construcția unei căi ferate pe pernă magnetică [...] Perna de aer de 10 mm va fi realizată cu ajutorul unui număr de 60 de electromagneți care se fixează sub podeaua fiecărui vagon.” Sc. 7 VII 82 p. 5. ◊ „Uzina de reparații navale din Arhanghelsk a construit pentru prima dată în lume o platformă pe pernă de aer cu o capacitate de 40 de tone. Ea este atașată la un remorcher-amfibie cu două elice.” R.l. 4 XI 86 p. 6; v. și 16 VII 82 p. 6; v. și aeroglisor (1968) ♦ pernă de fluid: ◊ „Timișoara. Specialiștii [...] au realizat un dispozitiv pe pernă de fluid, destinat transporturilor uzinale pentru diferite sarcini [...]” R.l. 16 III 81 p. 5 ♦ Pernă magnetică: ◊ „Autoritățile din R.F. Germania au anunțat că a început construcția unei căi ferate pe pernă magnetică.” R.l. 16 VII 84 p. 6. ◊ „Ultimă realizare japoneză în domeniul transporturilor pe calea ferată, trenul de foarte mare viteză pe pernă magnetică a fost testat, pentru prima oară, cu oameni la bord.” R.l. 25 VIII 84 p. 6; v. și transrapid, pernă de aer (1982) ♦ pernă de zgură: ◊ „(La) Hunedoara s-a aplicat pentru prima dată o tehnologie originală care constă în turnarea fundațiilor pe pernă de zgură de furnal.” R.l. 10 I 83 p. 5 (pernă de aer: după fr. coussin d’air; cf. engl. air-cushion, germ. Luftfederung; DMN 1965; WT; D.Tr., DTP; DEX; pernă magnetică: după fr. coussin magnétique; DTN 1975)

PERNĂ ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt și pătrat, umplut cu pene (lână sau vată), care se pune sub cap în timpul somnului; căpătâi. ◊ ~ de călcat ustensilă asemănătoare cu un astfel de obiect, folosită la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele două bare pe care se pune butoiul în beci pentru a-l ridica de la pământ și a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constând dintr-un sac umplut cu păr sau cu iarbă de mare, care se așază, de obicei, pe scaune sau pe băncile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de înaltă presiune dintre baza unui vehicul și suprafața lui de sprijin sau dintre elementele mobile și fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

pernă f. 1. un fel de sac umplut cu pene, păr sau puf, de rezemat, de odihnit ori de culcat; 2. strat de lemn (la roata morii). [Mold. perină = slav. PERINA].

pérnă f., pl. e și (nord) pérină f., pl. e și ĭ (vsl. perina, pernă, pat de perne, d. pero, pană; sîrb. perina, bg. pérnica, rut. rus. perina. V. perie, perinoc). Sac umplut cu pene, lînă, păr saŭ paĭe făcut ca să-țĭ rezemĭ capu cînd dormĭ.

perină sf vz pernă

piarnă sf vz pernă

pirină sf vz pernă

CUGETUL BUN E CEA MAI MOALE PERNĂ (pr.) = Omul cum se cade doarme liniștit.

perină f. Mold. V. pernă.

pérină, V. pernă.

pernă s. f., g.-d. art. pernei; pl. perne

pernă s. f., g.-d. art. pernei; pl. perne

pernă s. f., g.-d. art. pernei; pl. perne

pernă

pernă, -ne.

PERNĂ s. v. perinoc, pilotă.

pernă s. v. PERINOC. PILOTĂ.

pernă (perne), s. f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie și sb. perina, bg. pernica (› mr. perniță). – Der. perniță (var. perinuță), s. f. (pernă mică); perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne).

perină, perini, perine, s.f. – 1. Pernă. 2. Butuci groși din lemn de stejar, pe care se reazămă stâlpii (porților), atunci când aceștia nu sunt îngropați în pământ (Nistor, 1977: 22). – Din sl. perina < pero „pană” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX); din srb. perina (MDA).

perină, -i, -e, s.f. – Butuci groși din lemn de stejar, pe care se reazămă stâlpii (porților), atunci când aceștia nu sunt îngropați în pământ (Nistor 1977: 22). – Din sl. perina, din pero „pană” (Cihac, Conev cf. DER).

a fi față de pernă expr. v. a fi față.

a se scula cu fața la cearșaf / la perete / la pernă expr. a fi indispus (în primele ore ale dimineții).

față de pernă expr. v. față (1).