perpetuu, ~uă a [At: MAG. IST. I, 70/12 / P: ~tu-u / Pl: ~tui, ~tue / E: lat perpetuus] 1-2 Care durează (veșnic sau) vreme îndelungată Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (1-2). 3 Care nu încetează Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vieții cuiva.

PERPETUU, -Ă, perpetui, -e, adj. Care nu încetează, care nu se sfîrșește niciodată; necurmat, neîntrerupt, necontenit, etern. Această perpetuă șovăire a Chiliei. HASDEU, I. V. 9. – Pronunțat: -tu-u.

PERPETUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfîrșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].

PERPETUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)

PERPETUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue.

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.

!perpetuu [tuu pron. tuŭ] (desp. -tuu) / perpetuu [tuu pron. tuu] (desp. -tu-u) adj. m., pl. perpetui (desp. -tui); f. perpetuă (desp. -tu-ă), pl. perpetue (desp. -tu-e)

perpetuu (-tu-u) adj. m., pl. perpetui (-tui); f. perpetuă (-tu-ă), pl. perpetue (-tu-e)

perpetuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpetui; f. sg. perpetuă (sil. -tu-ă), pl. perpetue (sil. -tu-e)

perpetuu

perpetuu, -uă; -ui, -ue.

PERPETUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.

PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar