PESCĂREL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.^[1]

pescărel sm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: (reg) pascarăl, păs~, pischir~ / Pl: ~ei / E: pescar + -el] 1-6 (Șhp) Pescăraș (1-6). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-auriu, ~-verde, ~-vânăt) Pescar (10) (Alcedo althis). 8 (Orn; reg; șîc ~-negru, ~-de-gheață, ~-de-pădure, ~-de-pârâu, ~-de-apă, ~-de-munte, reg, păs~-de-păreie) Pescar (9) (Cinclus cinclus). 9 (Orn; reg) Cufundar (Gavia immer). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).

PESCĂREL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

PESCĂREL, pescărei, s. m. Pescăraș. Un pescărel cu penet strălucit... își căuta așezare fluturînd din aripi. SADOVEANU, A. L. 194.

PESCĂREL ~i m. Pasăre cu penaj brun-negricios, având coadă scurtă și ridicată în sus, care trăiește în apropierea râurilor de munte. * ~ albastru pasăre de talia unei vrăbii, având cioc lung, conic, și penaj albastru-verzui strălucitor, care se hrănește cu pește. /pescar + suf. ~el

pescărel m. pasăre albă care sboară pe lângă suprafața apelor, ca să prinză peștișori, cu cari se nutrește (Alcedo ispida).

pescărél m., pl. eĭ (dim. d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).

miconac sm [At: BĂCESCU, PĂS. 112 / Pl: ? / E: nct] (Om; reg; pbl) Pescărel (Cinclus cinclus).

pascarăl sm vz pescărel

păscărel sm vz pescărel

pischirel sm vz pescărel

pișcărel^[1] sm vz pescărel

pescărel (pasăre sălbatică) s. m., pl. pescărei, art. pescăreii

pescărel s. m., pl. pescărei, art. pescăreii

pescărel s. m., pl. pescărei

PESCĂRÉL (< pescar) s. m. Pasăre din ordinul paseriformelor, de mărimea uni sturz, brună-negricioasă pe spate, cu coadă scurtă și ridicată în sus; mierlă de pârâu (Cinclus cinclus). Trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește cu pește. ◊ P. albastru = pasăre ihtiofagă de mărimea unei vrăbii, cu penaj strălucitor, albastru-verzui și cioc lung, conic; pescăruș verde (Alcedo atthis ispida).

PESCĂREL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruș, (rar) mierlă-de-apă, mierlă-de-pârâu, (reg.) pietrar, râbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 2. v. pescăraș.

PESCĂREL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruș, (rar) mierlă-de-apă, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 2. (Alcedo atthis) pescar, pescăraș, pescăriță, pescăruș, (reg.) pescuț. erată