PESCĂRIE, pescării, s. f. 1. (Înv. și reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărit. 2. Loc, piață, magazin unde se vinde pește (1); negoț cu pește. ♦ Loc unde se aduce (și se conservă) peștele (1) prins. 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea peștilor (1) dintr-o apă; mulțime de pești. ♦ (La pl.) Diferite soiuri de pește (1). 4. Mâncare preparată din pește (1). – Pescar + suf. -ie.

pescărie sf [At: N. TEST. (1648), 18^r/1 / V: (îrg) păs~ / Pl: ~ii / E: pescar + -ie] 1-2 (Îrg) Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3). 4 Loc unde cineva pescuiește Si: (îvr) pescuire (4), pescuit (4). 5 Loc unde se aduce și se conservă peștele² prins Vz cherhana. 6 Loc, piață, prăvălie unde se vinde pește² Si: pescărime (2). 7 Negoț de pește². 8 Totalitate a peștilor² dintr-o apă. 9 Mulțime de pești². 10 (Lpl) Diferite soiuri de pește². 11 (Lsg csc) Preparat culinar din pește². 12 (Trs; Ban) Crescătorie de pește² Si: (reg) pescăriță¹ (11). 13 (Argotic) Ocupație a peștelui².

PESCĂRIE, pescării, s. f. 1. (Înv. și reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărit. 2. Loc, piață, prăvălie unde se vinde pește (1); negoț cu pește. ♦ Loc unde se aduce (și se conservă) peștele (1) prins. 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea peștilor (1) dintr-o apă; mulțime de pești. ♦ (La pl.) Diferite soiuri de pește (1). 4. Mâncare preparată din pește (1). – Pescar + suf. -ie.

PESCĂRIE, pescării, s. f. 1. Pescărit, pescuit. 2. Loc, piață, prăvălie unde se vinde pește; negoț de pește. 3. (Rar) Totalitatea peștilor dintr-o apă; mulțime de pești. Acelora, care prind atîta blestem de pescărie și o aduc aici de vlnzare, să le pună dare pentru prins pește! SP. POPESCU, M. G. 85. 4. Diferite feluri de mîncări de pește. Pescăria era singura lui hrană. PAMFILE, CER. 20. Se aduna... tot felul de provizii pentru masă: curcani, claponi, vînat, pescării. GANE, N. III 59.

PESCĂRIE ~i f. 1) Magazin (sau raion într-un magazin) unde se vinde pește. 2) Întreprindere unde se prelucrează, se conservă și se depozitează peștele. 3) la sing. (cu sens colectiv) Mulțime de pești. 4) (cu sens colectiv) Sortiment de mâncăruri de pește. [G.-D. pescăriei] /pescar + suf. ~ie

PESCĂRIE s.f. (Mold.) Pescuit. Trăia . . . ori cu vînătoria, ori cu păscăria. M. COSTIN. Făcîndu-și prilej cu păscărie, da în dar cine-i cerea peaște. DOSOFTEI, VS. Ficiorii lui, la mare lipsă, se hrănie cu păscăria la Țarigrad. NECULCE. Etimologie: pescar + suf. -ie.

pescărie f. 1. meseria pescarului; 2. târg de pește; 3. locul unde se prinde si se conservă peștele prins.

pescăríe f. (d. pescar; it. pescheria, fr. pécherie, sp. pesquería, pg. pescaria). Meseria de a prinde pește. Comerciu de pește. Locu unde se vinde orĭ se păstrează peștele. Mare cantitate de pește orĭ mîncare de pește: îmĭ plac pescăriile. – Și pă- (est).

pescărie-model s. f. 1972 Pescărie care poate servi drept model v. semiconservă (din pescărie + model)

pescărie s. f., art. pescăria, g.-d. art. pescăriei; pl. pescării, art. pescăriile (desp. -ri-i-)

pescărie s. f., art. pescăria, g.-d. art. pescăriei; pl. pescării, art. pescăriile

pescărie s. f., art. pescăria, g.-d. art. pescăriei; pl. pescării, art. pescăriile

PESCĂRIE s. v. pescuire, pescuit, prindere.

pescărie s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE.