11 definiții pentru pescărit (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PESCĂRIT s. n. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1). – V. pescări.
PESCĂRIT s. n. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1). – V. pescări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pescărit sn [At: LB / V: păs~ / Pl: ~uri / E: pescări] (Îrg) 1-2 Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PESCĂRIT s. n. Meseria pescarului; pescuit. La coliba pescarului a trăit copilul pînă ce-a crescut mare și-a învățat și el meșteșugul pescăritului. RETEGANUL, P. V 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pescărit n. 1. acțiunea de a pescui; 2. ocupațiunea cu pescuitul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pescărít n., pl. urĭ (d. pescar). Meseria de pescar. – Și pă- (est).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păscărit sn vz pescărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pescărit (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pescărit (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pescărit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PESCĂRIT s. v. pescuire, pescuit, prindere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pescărit s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pescăritsubstantiv neutru
-
- La coliba pescarului a trăit copilul pînă ce-a crescut mare și-a învățat și el meșteșugul pescăritului. RETEGANUL, P. V 45. DLRLC
-
etimologie:
- pescări DEX '98 DEX '09