pescăruș sm [At: DDRF / V: (reg) păs~, pis~ / Pl: ~i / E: pescar + -uș] 1 Păsări de mare cu aripile lungi și ascuțite, care zboară la suprafața apei pentru a prinde pește². 2 Păsări cu penajul colorat, cu ciocul puternic, drept și ascuțit, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește² Si: (reg) păscălar, păscărui. 3 (Orn; reg; șîc ~-de-mare, ~-de-aterină, ~-mic) Pescar (13) (Sterna sandvicensis). 4 (Reg; șîc ~-de-baltă, ~-cu-cap-negru) Pasăre cu o dungă lată, neagră pe cap, cu pieptul sur-argintiu, cu partea ventrală albă, spatele și vârful aripilor sure-albăstrui Si: chirighiță, rândunea-maritimă vulgară, (reg) pescăriță¹ (7), rândunică-de-mare (Sterna hirundo). 5 (Orn; reg; șîc ~-alb) Pescar (7) (Laurus argentatus). 6 (Reg; șîc ~-alb, ~-de-hamsii) Pasăre cu capul brun, cu corpul albastru-sur, cu ciocul și picioarele roșii Si: martin, pescar (17) -râzător, (reg) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare (Laurus ridibundus). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-vânăt, ~-verde, ~-verzui) Pescar (10) (Alcedo atthis). 8 (Orn; reg; șîc ~-de-munte, ~-negru, ~-cu-gușă-albă, ~-de-prund) Pescar (9) (Cinclus cinclus).

PESCĂRUȘ, pescăruși, s. m. Denumire dată mai multor specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape și se hrănesc în special cu peștișori; unele seamănă cu rîndunica, avînd pene negre pe cap și albe-cenușii pe corp, iar ciocul și picioarele roșii (Stema hirundo); altele au ciocul lung și gros, ascuțit la vîrf, coada scurtă, pene strălucitoare de diferite culori (Alcedo ispida). Pe deasupră-ne treceau, fîlfîind rar, pescăruși de culoarea ceței și, ridicînd capul cu plisc roșu, ne priveau numai c-un ochi. SADOVEANU, N. F. 61. Două păsărele, pescăruși de mare, plutesc în văzduh. BART, S. M. 36. Pe undele văzduhului, doi pescăruși, bătînd leneși din aripi, se răpăd săgetînd după pradă. DUNĂREANU, CH. 84.

PESCĂRUȘ ~i m. Pasăre marină de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu și cu picioare palmiforme, care se hrănește cu pește; martin. /pescar + suf. ~uș

pescărúș m. (d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).

păscăruș sm vz pescăruș

piscăruș² sm vz pescăruș

ELCOVAN sm. 🐦= PESCĂRUȘ 2: Privind în depărtare un sbor de ~i ALECS. [tc. jelkovan].

pescăruș (pasăre marină) s. m., pl. pescăruși

pescăruș s. m., pl. pescăruși

pescăruș s. m., pl. pescăruși

PESCĂRÚȘ (< pescar) s. m. Nume dat unor specii de păsări din familia laride, ordinul cadriiforme de talie mijlocie, cu picioare scurte și degete anterioare reunite printr-o membrană. Trăiesc în cârduri în preajma apelor dulci și a mărilor și se hrănesc cu pești. Se cunosc c. 90 de specii. În România sunt frecvente: p. argintiu (Larus argentatus), p. răzător (Larus ridibundus) și p. sur (Larus canus). P. verde = pescărel albastru.

PESCĂRUȘ s. (ORNIT.) 1. v. martin. 2. v. pescar. 3. v. martin. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. v. pescar. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, râbar, (reg.) pescar, pescăriță, rândunică-de-mare. 7. v. pescărel. 8. v. pescăraș. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.

PESCĂRUȘ s. (ORNIT.) 1. martin, pescar. (~ denumește diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescar. 3. (Larus ridibundus) martin, pescar rîzător, (reg.) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiță, pescar, rîndunea-maritimă-mică. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, rîbar, (reg.) pescar, pescărită, rîndunică-de-mare. 7. (Cinclus cinclus) pescar, pescărel, (rar) mierlă-de-apă, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 8. (Alcedo atthis) pescar, pescăraș, pescărel, pescărită, (reg.) pescuț. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.