PESTRIȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit. – Din sl. pĭstrĭ.

pestriț, ~ă [At: PALIA (1581), 150/8 / V: (înv) ~it, (reg) pis~, pres~^[1], pristiț, pristit / A și: (reg) pes~ / Pl: ~i, ~e / E: slv пьстрь] 1 a Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite, de obicei alb cu negru Si: bălțat, (rar) pestrițat (1), pistruiat, (îrg) pestrițiu (1), pistrui, (reg) mistreț, mistricioi, mistriu, morajin, pestric (1), picur², picurat², picuriu, pistricos, (îvr) pestricat (1). 2 a Cu culori diferite Si: bălțat, (rar) pestrițat (2), pistruiat, (îrg) pistrui, pestrițiu (2), (reg) mistreț, mistricioi, mistriu, morajin, pestric (2), picur², picurat², picuriu, pistricos, (îvr) pestricat (2). 3 a (Îs) Fontă ~ă Amestec de fontă cenușie cu fontă albă. 4 a (Reg; îs) Ouă ~e Ouă încondeiate. 5 a (Îs) Ață ~ă Ață răsucită din fire de diferite culori. 6 a (Reg; îs) Săptămâna ~ă Cârnedeagă. 7 a (Reg; îc) Șarpe-~ Viperă (Pelias berus). 8 a (Reg; îc) Șopârlă-de-apă-~ă Salamandră (Salamandra maculosa). 9-10 sm, a (Reg; șîc Pește-~) (Peștele) porcușor (Golia gobio). 11 a (Pan; pop) Dungat. 12 a (Reg; d. păr) Cărunt. 13 a (Reg; d. cai) Șarg, cu coada și coama albe. 14 a (Reg; d. oameni) Pistruiat. 15 a (Ban; Trs) Ciupit de vărsat. 16 a (Reg; d. ochi) Căprui. 17 a (Pex) Care este format din elemente de tot felul. 18 a Care este amestec. 19 a Variat. 20 a Eterogen. 21 a Împestrițat. 22 a (Fig) Ipocrit. 23 a Răutăcios. 24 a (Îe; pfm) A fi ~ la mațe sau pe cerul gurii ori (a fi) cu mațe (sau, rar, cu oase) ~e sau a avea mațe ~e A fi rău la suflet. 25 a (Îae) A fi zgârcit. 26 a (Reg) Tare.

PESTRIȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. ◊ Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din sl. pĩstrĩ.

PESTRIȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici de diferite culori. V. bălțat, tărcat. Pitpalacu-n grîu sughiță, Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. COȘBUC, P. II 19. Pupăze cu creste bălțate, grauri pestriți... toate picau ca fermecate cînd ieșea el la vînătoare. ODOBESCU, S. III 181. Scoase din sîn o broșură cartonată cu hîrtie pestriță. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Fig. Era un om ciudat – o epavă pestriță aruncată de furtuna vieții în colțul acela foarte populat și cunoscut al Iașilor. SADOVEANU, O. VIII 152. ◊ Fontă pestriță = numele unui amestec de fontă cenușie cu fontă albă. 2. De tot felul, felurit, amestecat, variat, diferit. În urmă rămîne gara cu lume pestriță și lacrimi. SAHIA, N. 47. Pe trotuarele largi se vînzolea o lume pestriță într-un amestec oriental. REBREANU, R. I 17. Uneori, în burta șlepurilor, în hambarele goale... se dau baluri marinărești cu invitații în regulă. Asistă un numeros și pestriț public. BART, E. 331. 3. Fig. Rău, hain. Baba... își strînse moara cea hîrbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. EMINESCU, N. 22. ◊ Expr. A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la inimă, a fi zgîrcit din cale-afară. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. Cum sînt unii ciocoieși, cu mațe pestrițe, săca-le-ar sămînța, că mare urgie mai sînt pe lumea asta. ALECSANDRI, T. 49. Fata babei era însă de cele pestrițe la mațe. ȘEZ. V 65.

PESTRIȚ ~ă (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefăcut; fățarnic; ipocrit. ◊ A fi cu mațele ~e (sau ~ la mațe) a) a fi rău la inimă; lipsit de milă; hain; b) a fi foarte zgârcit. /<sl. pistri

pestriț a. cu pete sau fețe multe; pestriț la mațe, pizmătareț, răutăcios: nevasta celui bogat era pestriță la mațe și foarte sgârcită CR. [Slav. *PISTRĬȚŬ (din PISTRŬ, felurit)].

pestríț, -ă adj. (vsl. *pĭstrĭcŭ, d. pĭstrŭ, pestriț, bg. pŭstŭr, rus. pestryĭ, pestriț; ung. pisztric, un fel de cĭupercă. V. pistru). Care are multe puncte micĭ de altă coloare, ca penele bibiliciĭ, oŭăle de curcă, obrajiĭ oamenilor pistruĭațĭ ș. a. Mațe-pestrițe saŭ pestriț la mațe saŭ om cu mațe pestrițe, om răŭ, abraș, răutăcĭos. – Și prestiț (Ĭașĭ) și pistriț (Mold. nord, Trans. Banat). V. peag.

pestrit, ~ă a vz pestriț

pistriț², ~ă a vz pestriț

prestiț, ~ă^[1] a vz pestriț

pristiț^[1], ~ă a vz pestriț

priștit^[1], ~ă a vz pestriț

pistríț, V. pestriț.

prestíț, V. pestriț.

pestriț adj. m., pl. pestriți; f. pestriță, pl. pestrițe

pestriț adj. m., pl. pestriți; f. pestriță, pl. pestrițe

pestriț adj. m., pl. pestriți; f. sg. pestriță, pl. pestrițe

pestriț

pestriț.

!mațe-pestrițe (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui mațe-pestrițe; pl. mațe-pestrițe

mațe-pestrițe s. m. invar.

PESTRIȚ adj. 1. v. bălțat. 2. griv, (rar) grivei. (Câine ~.) 3. v. porumbac. 4. (rar) pestrițat, pistruiat, (înv. și reg.) pestrițiu, pistrui, (reg.) mistreț, mistricioi, pestric, picur, picurit, picuriu, pistricios, puchițel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 5. v. amestecat. 6. v. divers.

PESTRIȚ adj. v. bălțat, dungat, duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, tărcat, vărgat, viclean.

PESTRIȚ adj. 1. bălțat, pătat, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. griv, (rar) grivei. (Cîine ~.) 3. (rar) pestrițat, pistruiat. (înv. și reg.) pestrițiu, pistrui, (reg.) mistreț, mistricioi, pestric, picur, picurit. picuriu, pistricios, puchițel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 4. amestecat, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 5. diferit, divers, felurit, variat. (Un public ~.)

pestriț adj. v. BĂLȚAT. DUNGAT. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. TĂRCAT. VĂRGAT. VICLEAN.

crin pestriț s. v. CRIN DE PĂDURE.

pestriț (pestriță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriț); pestriciune (var. pestriție), s. f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat); (îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură).

pestriț, -ă, pestriți, -e, adj. – Pistruiat. – Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ „diferit” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

pestriț, -ă, adj. – Pistruiat. – Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ.

a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit.

mațe-pestrițe expr. 1. om rău. 2. om zgârcit.