peșteră sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 416/15 / V: (înv) ~re, (îrg) ~tără, ~tiră, ~tire / Pl: ~ri și (înv) ~re / E: slv пєщєра] 1 Cavitate naturală, adâncă și mare, formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltrație Si: cavernă, grotă, (înv) speluncă, (reg) ocnă. 2 (Pex) Vizuină. 3 (Fig) Adăpost. 4 (Fig) Locuință. 5 (Fig) Ascunziș. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Reg; îf peștiră) Groapă adâncă. 8 (Arg) Loc unde se întâlnesc pungașii.

PEȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate adîncă și spațioasă formată în regiunile de calcar, ghips sau sare, prin dizolvarea acestor roci de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. Deodată săgetă un trăsnet despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate, C. PETRESCU, A. R. 6. Casa se prefăcu într-o peșteră cu pereții negri ca cerneala. EMINESCU, N. 56. Într-una din peșteri, în munte rîpos, Un om oarecare intră curajos. BOLINTINEANU, O. 70.

PEȘTERĂ ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieșire la suprafață; cavernă; grotă. /<sl. peštera

PEȘTERĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină, bîrlog. [Puii leului] să adună și în peșterile sale zac. PS 1651, 215^r. Lăcuiesc în peștere. VCC, 36. ◊ Fig. Casa mea, carea de mgăciune se cheamă . . . făcut-ați pre ea peșteră tîlharilor. N TEST. (1648). Etimologie: sl. peštera. Cf. c o m o a r ă, c o v r u, m i ș i n ă.

peșteră f. înfundătură în stâncă sau în munți: peștera Bistriței. [Slav. PEȘTERA].

péșteră f., pl. ĭ (vsl. peštera, pešt, peșteră, cuptor, d. pešti-pekon, a coace; bg. sîrb. peštera, rus. peščéra, peșteră; ung. pest, cuptor, Pesta [orașu]. V. becĭ, boștură, pecie). Cavernă, grotă, cavitate naturală supt pămînt orĭ în munte.

peștără sf vz peșteră

peștere sf vz peșteră

peștiră sf vz peșteră

peștire sf vz peșteră

Peștera f. orășel în Rumelia orientală, într’o vale a muntelui Rodope, unde se face mare comerț cu cherestele.

peșteră s. f., g.-d. art. peșterii; pl. peșteri

peșteră s. f., g.-d. art. peșterii; pl. peșteri

peșteră s. f., g.-d. art. peșterii; pl. peșteri

peșteră

PEȘTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

PEȘTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

peșteră (peșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră).

peșteră, peșteri, s.f. – (geol.) Grotă, cavernă. ♦ (geol.) Peștera Izei, cea mai mare peșteră din jud. Maramureș. Are o lungime de 2.440 m și o denivelare de -170 m. Este situată în Munții Rodnei. Are săli de 20-30 m înălțime și o cascadă de 15 m (Portase, 2006: 27). Este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 27); Peștera de la Izbucu Izei, are o lungime de 500 m, este dezvoltată pe activ și este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 28); Peștera cu Oase, situată în apropiere de loc. Poiana Botizii (Piatra Pintii). Rezervație speologică. „O peșteră mai mult înaltă decât lată, cu pereți foarte apropiați. Înălțimea galeriei principale ajunge la 6-7 m. Aici s-a aflat, mai demult, un depozit osteologic, de unde s-au recoltat oase de Ursus Spelaeus” (Portase, 2006: 27); Peștera de la Vălenii Șomcutei are o lungime de circa 1.500 m și este străbătută în întregime de Valea Peșterii (Monumente, 1976: 142). – Din sl. peštera < sl. pešt „cuptor” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA).

PÉȘTERĂ (< sl.) s. f. Cavitate subterană de dimensiuni mari, care comunică cu suprafața printr-una sau mai multe deschideri (guri), formată ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile (în special calcare, mai rar gips, sare etc.) cu ajutorul apei. P. prezintă sisteme complexe de galerii și de cavități largi și înalte, dezvoltate pe același nivel sau pe mai multe etaje care comunică prin puțuri; p. poate fi uscată (p. fosilă) sau străbătută de un curs de apă (p. activă). Cuprinde numeroase formațiuni concreționale (stalactite, stalagmite, coloane, cruste, draperii etc.), formate prin depunerea carbonatului de calciu din apă. Se poate forma și la malul mării, datorită abraziunii, sau în regiuni vulcanice, în cursul procesului de solidificare a lavelor. În unele cazuri în interiorul lor, din zăpada pătrunsă prin avenuri, s-au format depozite de gheață (ex. „ghețarul” de la Scărișoara). Fauna din peșteri (fauna cavernicolă) este săracă, dar foarte interesantă din punct de vedere științific. Unele p. păstrează urme de viețuire ale omului preistoric. Sin. cavernă, grotă.

CLOȘANI, Peștera ~, formațiune carstică situată la poalele M-ților Mehedinți, pe dr. văii Motru Sec, la 433 m alt. Lungime: 1.100 m. Săpată în calcare tithonice, peștera este formată din două galerii (Galeria cu apă și Galeria Matei Ghica), care conțin concrețiuni calcaroase, lacuri subterane și resturi fosile de Ursus spalaeus. Monument al naturii.

PEȘTERA, com. în jud. Constanța, situată în NE pod. Oltinei; 3.499 loc. (2003). Viticultură.

PEȘTERA BONCHII, peșteră în SV m-ților Pădurea Craiului, situată în arealul com. Roșia, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 2.300 m. Explorată pentru prima oară în 1968. Conține frecvente concrețiuni și formațiuni stalagmitice. Greu accesibilă.

PEȘTERA CU APĂ DE LA BULZ, peșteră în NE m-ților Pădurea Craiului, situată pe versantul de S al văii Iada, la 365 m alt., în perimetrul com. Bulz, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 4.500 m. Explorată pentru prima oară în 1944. Galeria principală prezintă numeroase cascade, lacuri, precum și săli largi ce alternează cu spații înguste. Greu accesibilă.

PEȘTERA DE LA GĂLĂȘENI, peșteră în NE m-ților Pădurea Craiului, situată pe valea Deblei, la 380 m alt., în satul Gălășeni, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 2.357 m. Este constituită din două coridoare paralele, unul mai lung (Galeria uscată), cu săli spațioase, bogat concreționate, alternând cu zone mai înguste, și altul mai scurt (Galeria cu apă), străbătut de un pârâu subteran. Greu accesibilă.

PEȘTERA DE LA MOVILE, peșteră situată în S Dobrogei, la V de Mangalia, la c. 3 km de litoral. A fost descoperită în urma unui foraj executat în 1986, care la adâncimea de 18 m a interceptat un gol carstic, lipsit de legătură cu exteriorul. Adăpostește un ecosistem extrem de original, având ca bază trofică chemosinteza realizată de bacterii prin utilizarea hidrogenului sulfurat furnizat de apele mezotermale sulfuroase din rețeaua de fisuri și goluri carstice din S Dobrogei. S-au identificat aici 30 de specii și câteva genuri noi din diverse familii de nevertebrate.

PEȘTERA DE LA ZĂPODIE, peșteră în zona centrală a munților Bihor, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Lungimea galeriilor: 12.100 m. Sistemul galeriilor, foarte meandrat, este axat pe două cursuri principale independente, la care se ajunge printr-o galerie mediană. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între Peștera Neagră și Peștera de la Zăpodie, rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută și sub denumirea de Peștera Neagră-Zăpodie. Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite, sifoane. Foarte greu accesibilă.

PEȘTERA IALOMIȚEI v. Ialomița (2).

PEȘTERA LUI EPURAN, peșteră în pod. Mehedinți, situată pe pârâul Ponorăț, la 425 m alt., în raza com. Cireșu, jud. Mehedinți. Lungimea galeriilor: 3.604 m. Descoperită și explorată în 1964. Este o peșteră ramificată și meandrată, cu galerii dispuse pe două niveluri (superior – fosil și inferior – activ) care intersectează nenumărate săli. Conține bogate și variate concrețiuni, cristale albe de calcit, stalagmite, stalactite, blocuri de prăbușire etc. Monument al naturii. Greu accesibilă.

PEȘTERA LUI PAHOMIE v. Polovragi.

PEȘTERA MAMUT v. Mamut, Peștera ~.

PEȘTERA MUIERII, peșteră sculptată în calcare mezozoice, situată în versantul dr. al cheilor pârâului Galbenu de pe rama SE a masivului Parâng. Lungimea galeriilor: 3.566 m. Numeroase forme concreționare (în special în Galeria Urșilor), domuri, coloane de stalactite, valuri de calcit. Prezintă importanță speologică, arheologică, paleontologică, biologică și mineralogică. Monument al naturii. Resturi de faună fosilă (Ursus spelaeus). Electrificată. Obiectiv turistic.

PEȘTERA NEAGRĂ (DE LA BARSA), peșteră în partea centrală a m-ților Bihor, în bazinul depresionar numit Groapa de la Barsa, la 1.100 m alt. Lungimea galeriilor: 1.879 m. Este constituită dintr-un sistem de galerii active (cu apă) și săli mari, dispuse pe c. 100 m diferență de nivel care, împreună, au înfățișarea literei K. Prezintă formațiuni stalagmitice și depuneri de tip „piele de leopard” pe pereți. În 1974 s-a realizat joncțiunea naturală cu Peștera de la Zăpodie, care a format o rețea subterană de galerii cu o lungime totală de 12.100 m. În această peșteră trăiește viermele Troglochaetus beranecki. Greu accesibilă.

PEȘTERA URȘILOR, peșteră în V m-ților Bihor, situată în arealul satului Chișcău, com. pietroasa, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 1.500 m. Descoperită în 1975. Este alcătuită din două niveluri de galerii cu desfășurare liniară: unul superior, inactiv, cu multe stalagmite, draperii, stalactite, și altul inferior, activ, cu puține concreționări. Faună reprezentată prin coleoptere și izopode. Aici a fost găsit un schelet de urs de cavernă (Ursus spalaeus), conservat într-o terasă aluvionară din galeria inferioară. Rezervație speologică. Electrificată. A intrat în circuitul turistic în 1980.

PEȘTERA VÂNTULUI, cea mai lungă peșteră din România (34.000 m, totalul galeriilor), situată pe versantul de N al masivului Pădurea Craiului (M-ții Apuseni), pe stg. Crișului Repede, la 300 m alt., în arealul com. Șuncuiuș, jud. Bihor. Explorată prima oară în 1957. Dezvoltată pe calcare triasice, peștera este constituită dintr-un sector inferior, parcurs de un râu subteran, și unul superior (fosil), cu martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Morfologic se relevă prin niveluri de eroziune cu meandre suprapuse și o mare varietate de forme concreționare. Faună cavernicolă săracă, reprezentată de viermi de apă (Mylanchulus cavensis, Stenonchulus troglodytes) și coleoptere (Phalenon moczáryi). Greu accesibilă. Monument al naturii.