8 definiții pentru picurat (s.n.)
Explicative DEX
PICURAT1 s. n. Faptul de a picura. – V. picura.
PICURAT1 s. n. Faptul de a picura. – V. picura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
picurat1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) ~rit sn / Pl: (rar) ~uri / E: picura] 1-8 Picurare (1-8). 9 Strecurare. 10 Ațipire. 11 (Olt) Ciugulire. 12 Pișcare. 13 (Mun; îf picurit) Burniță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PICURAT s. n. Faptul de a picura; picurare. Numai înăuntru, la abatajele de înaintare, nu se simțea nimic, decît aerul nemișcat și picuratul neîncetat al apei. DUMITRIU, V. L. 55. Fig. Cînd și cînd, în puterea nopții, venea strigătul turmelor ori picuratul repede, întrerupt, al vreunei tălăngi, DUNĂREANU, N. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picurit1 sn vz picurat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
picurat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
picurat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
picurat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
PICURAT s.n. (Ban.) Mușcătură. Picurat. Morsicatio. AC, 360. Etimologie: picura. Vezi și picura.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
picuratsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a picura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: picurare
- Numai înăuntru, la abatajele de înaintare, nu se simțea nimic, decît aerul nemișcat și picuratul neîncetat al apei. DUMITRIU, V. L. 55. DLRLC
- Cînd și cînd, în puterea nopții, venea strigătul turmelor ori picuratul repede, întrerupt, al vreunei tălăngi, DUNĂREANU, N. 189. DLRLC
-
etimologie:
- picura DEX '98 DEX '09