pieptănare sf [At: DRLU / V: (rar) ~ten~ / Pl: ~nări / E: pieptăna] 1 Descurcare, netezire, aranjare sau curățire a părului cu ajutorul pieptenului Si: pieptănat¹ (1), (rar) pieptănătură (1). 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4 Țesălare a animalelor Si: pieptănat¹ (4). 5 Netezire cu limba și cu lăbuța a blănii pisicilor Si: pieptănat¹ (5). 6 Pieptănătură (4). 7 (Înv) Torturare cu un instrument cu dinți Si: pieptănat¹ (7) 8 (Fig) Bătaie zdravănă Si: pieptănat¹ (8). 9 Aranjare cu grebla a fânului din căpiță Si: pieptănat¹ (9). 10 (Fig) Revizuire cu atenție și cizelare a stilului unei opere literare Si: cizelare, îngrijire, pieptănat¹ (10), șlefuire.

PIEPTĂNARE, pieptănări, s. f. Acțiunea de a pieptăna.

PIEPTĂNARE ~ări f. 1) v. A PIEPTĂNA și A SE PIEPTĂNA. 2) Operație de înlăturare a fibrelor scurte și a impurităților din fibrele textile, obținându-se totodată și paralelizarea acestora. /v. a (se) pieptăna

pieptenare sf vz pieptănare

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

PIEPTĂNARE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. v. dărăcire.

PIEPTĂNARE s. v. cizelare, stilizare, țesălare, țesălat.

PIEPTĂNARE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. (TEXT.) dărăcire, dărăcit, scărmănare. (~ lînei la darac.)

pieptănare s. v. CIZELARE. STILIZARE. ȚESĂLARE. ȚESĂLAT.