PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește teleostean răpitor, cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci, adânci, cu fundul pietros și nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.

pietrar [At: HERODOT (1645), 125 / V: (reg) pit~ / Pl: ~i / E: piatră + -ar] 1 sm Muncitor calificat în prelucrarea pietrei pentru construcții. 2 sm Cioplitor în piatră. 3 (Înv; Mol) Zidar în piatră. 4 sm (Mol) Sobar. 5 sm (Rar) Pavator care pavează cu blocuri cubice de piatră. 6 s (Trs) Porțiune de teren cu multe pietre sau acoperită cu piatră sfărâmată. 7 sn (Reg) Soclu de piatră sau de cărămidă la cuptoarele de pâine țărănești. 8 s (Reg) Adăpost din lespezi de piatră construit pentru oi pe vârful muntelui. 9 s (Reg) Vânt care bate dinspre nord. 10 sm Pește de mărime mijlocie, de forma unui fus, cu pete negricioase pe spate, cu burta și aripioarele bătând în gălbui, care trăiește în ape adânci cu fundul pietros sau nisipos Si: (reg) fus, râp, sula-ciobanului, sulă (Aspro zingel). 11-12 sm (Iht; reg) Porcușor (Gobio uranascopus și kessleri). 13 sm (Șîc ~-de-munte, ~-de-mare, ~-sur-comun) Pasăre de mărime mijlocie, cenușie pe spate și cu o pată albă pe frunte, care trăiește mai ales prin locuri stâncoase și nisipoase, hrănindu-se cu insecte Si: (rar) pietroșel-sur, (reg) codabiță, pietroaică (2)-sură, pițigoice (1) (Oenanthe oenanthe). 14 sm (Șîc ~-negru) Pasăre cu aripile și spatele negre, cu abdomenul alb Si: (reg) pietrean², pietroică (1)-neagră, pițigoice (2) (Oneanthe pleschanka). 15 sm (Orn) Pietroșel (Petronia stulta). 16 sm (Orn) Prundăraș (Charadrius dubius). 17 sn (Orn; reg) Lăstun (Delichon urbica). 18 sm (Orn) Prigorie (Meoops apiaster). 19 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 20 sm (Orn; reg) Cânepar (Carduelis cannabina). 21 sm (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 22 sm (Mpl; în superstiții) Persoană despre care se crede că ar fi înzestrată cu puterea de a opri sau de a îndepărta grindina.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.

PIETRAR¹, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra pentru construcții; cioplitor de piatră. ♦ (Rar) Muncitor care pietruiește drumul; pavagiu. Numai pe o ulicioară lăturalnică mici semne de viață; pietrarii care dregeau pavajul. BASSARABESCU, V. 106. 2. (Mold.) Zidar. De ce-s așa de albi oamenii aceștia, tată, întrebă băietul. – îs pietrari, drăguță, care fac case. CONPEMPORANUL, III 659. 3.(Învechit) Sculptor. Legiuni de zugravi și de pietrari erau osîndiți ca să aștearnă pe ziduri, pentru încremenirea viitorimii, toate acele nemărginite epopee vînătorești. ODOBESCU, S. III 80. 4. Pește cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă-brună, care trăiește mai ales în Dunăre în locuri adînci unde fundul e pietros sau nisipos (Aspro Zingel); pește-de-piatră, fus. 5. (Ornit.) Pietroșel.

PIETRAR¹ ~i m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcții din piatră; zidar. /piatră + suf. ~ar

PIETRAR² ~i m. Pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci și cu fund pietros; pește-de-piatră. /piatră + suf. ~ar

pietrar m. 1. cel ce pardosește cu piatră; 2. pește cu capul în formă de fus și cu carnea foarte gustoasă (Aspro zingel): acest pește trăiește în Dunăre, la locuri adânci, cu fundul pietros și nisipos.

pitrar sm vz pietrar

petrár (est) și pĭetrár (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peștișor numit și sulă, foarte asemenea cu fusaru (aspro zingel). Petrean.

pietrar (desp. pie-trar) s. m., pl. pietrari

pietrar (pie-trar) s. m., pl. pietrari

pietrar s. m. (sil. -trar), pl. pietrari

pietrar

PIETRAR s. v. pescar, pescărel, pescăruș, pietroșel, porcușor, prundăraș, sobar, zidar.

PIETRAR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.

PIETRAR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, rîp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.

pietrar s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ. PIETROȘEL. PORCUȘOR. PRUNDĂRAȘ. SOBAR. ZIDAR.