PILOT², piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la stratele de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot.

pilot² sm [At: ANGHEL – IOSIF, C. M. I, 153 / Pl: ~oți / E: fr pilot] 1 Stâlp de lemn, de oțel sau de beton armat, fixat în pământ în poziție verticală sau înclinată, pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul Vz pilon. 2 (Mol) Stâlp în care sunt fixate cozile ciocanelor de piuă. 3 (Reg) Stâlp puternic, fixat în malul unei ape, de care se leagă plutele Si: (reg) bailon, cazâc, pociumb. 4 (Reg) Lemn subțire din care se face coada lopeții de la cârma plutei. 5 (Reg) Stâlp care susține gardul.

PILOT², piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot.

PILOT², piloți, s. m. Stîlp lung de lemn, de oțel sau de beton armat, introdus parțial sau în întregime în pămînt pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra. Scîrțîie prelung piloții punților de îmbarcare De la care nu mai pleacă bărci albastre la plimbare. D. BOTEZ, P. O. 50. Răsună-n treacăt podul pe șubrezii piloți, Se luminează-adîncul de fulgerări fugare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 153.

PILOT² s.m. Stîlp înfipt în pămînt care susține un pod, o clădire etc. [< fr. pilot].

PILOT² s. n. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție. (< fr. pilot)

PILOT² ~ți m. Stâlp care se bate în pământ la adâncime mare pentru a consolida un teren sau pentru a susține o construcție de mari dimensiuni. /<fr. pilot

2) *pilót m. (fr. pilot, d. pile, pilă, coloană). Grindă bătută vertical în pămînt cu titanu la construcțiunile făcute în apă saŭ în teren apos.

pilot s. m., pl. piloți

pilot s. m., pl. piloți

pilot (persoană, obiect) s. m., pl. piloți

pilot (piloți), s. m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s. m. (cîrmaci), din fr. pilote.