12 definiții pentru pipăit (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIPĂIT1 s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi.
PIPĂIT1 s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pipăit1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302/18 / Pl: (rar) ~uri / E: pipăi1] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare. 9 Simț cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, sunt percepute forma, consistența, umiditatea etc. acestora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPĂIT1 s. n. 1. Faptul de a pipăi; pipăire. ◊ Expr. Pe pipăite = pe dibuite, bîjbîind, orbecăind. Bologa se cocoță în dosul teodolitului pe pipăite. REBREANU, P. S. 83. 2. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia cunoaștem, în urma atingerii corpurilor cu suprafața sensibilă a pielii, calitățile lor palpabile: forma, densitatea, consistența, umiditatea, temperatura. Ea zîmbea, cu un sentiment de nefericire acută, care părea că o pătrunde pînă în ramificațiunile nervilor pipăitului. ZAMFIRESCU, R. 42. – Formă gramaticală: (în expr.) pipăite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPĂIT n. 1) v. A PIPĂI. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /v. a pipăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pipăit n. simțul care ne face cunoscut prin atingere forma si starea exterioară a corpurilor: cu pipăitul deosebim ce e aspru sau neted, cald sau rece, solid sau lichid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipăít n. Acțiunea de a pipăi. Simțu pin care constatăm dacă un corp e solid, aspru, lichid, moale, cald, rece ș. a., pentru care lucru ne servim maĭ ales de vîrfu degetelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pipăit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pipăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pipăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+pipăite (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIPĂIT s. 1. v. tact. 2. pipăială, pipăire, pipăitură. (~ul unui obiect.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPĂIT s. 1. (FIZIOL.) tact, (înv.) pipăire. (Simțul ~.) 2. pipăială, pipăire, pipăitură. (~ unui obiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pipăitsubstantiv neutru
-
- 1.1. Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ea zîmbea, cu un sentiment de nefericire acută, care părea că o pătrunde pînă în ramificațiunile nervilor pipăitului. ZAMFIRESCU, R. 42. DLRLC
-
- Pe pipăite = pe dibuite, bâjbâind, orbecăind. DLRLC
- Bologa se cocoță în dosul teodolitului pe pipăite. REBREANU, P. S. 83. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală (în expresie): pipăite DLRLC
etimologie:
- pipăi DEX '09 DEX '98 NODEX