14 definiții pentru piti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITI, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.

PITI, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.

piti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: ns cf pitic] 1-2 vtr (Pfm) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 vtr (Pfm; spc) A (se) feri spre a nu fi prins, găsit, luat. 5-6 vtr (Rar; fig) A (se) face mic. 7 vt (Reg; d. cai) A ciuli urechile.

PITI, pitesc, vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.

A PITI ~esc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.

A SE PITI mă ~esc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.

pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].

tipi2 v vz piti

pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, 3 sg. pitește, imperf. 1 piteam; conj. prez. 1 sg. să pitesc, 3 să pitească

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 să pitească

piti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 sg. și pl. pitească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PITI vb. v. ascunde, dosi, mistui.

piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca.Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.

Intrare: piti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piti
  • pitire
  • pitit
  • pititu‑
  • pitind
  • pitindu‑
singular plural
  • pitește
  • pitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitesc
(să)
  • pitesc
  • piteam
  • pitii
  • pitisem
a II-a (tu)
  • pitești
(să)
  • pitești
  • piteai
  • pitiși
  • pitiseși
a III-a (el, ea)
  • pitește
(să)
  • pitească
  • pitea
  • piti
  • pitise
plural I (noi)
  • pitim
(să)
  • pitim
  • piteam
  • pitirăm
  • pitiserăm
  • pitisem
a II-a (voi)
  • pitiți
(să)
  • pitiți
  • piteați
  • pitirăți
  • pitiserăți
  • pitiseți
a III-a (ei, ele)
  • pitesc
(să)
  • pitească
  • piteau
  • piti
  • pitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piti, pitescverb

  • 1. popular A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. DLRLC
    • format_quote Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. DLRLC
    • format_quote Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) adăposti. DEX '09 DLRLC
      sinonime: adăposti
      • format_quote Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt... STANCU, D. 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.