14 definiții pentru piti
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PITI, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.
PITI, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
piti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: ns cf pitic] 1-2 vtr (Pfm) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 vtr (Pfm; spc) A (se) feri spre a nu fi prins, găsit, luat. 5-6 vtr (Rar; fig) A (se) face mic. 7 vt (Reg; d. cai) A ciuli urechile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PITI, pitesc, vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PITI ~esc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PITI mă ~esc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tipi2 v vz piti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, 3 sg. pitește, imperf. 1 piteam; conj. prez. 1 sg. să pitesc, 3 să pitească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 să pitească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 sg. și pl. pitească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PITI vb. v. ascunde, dosi, mistui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
piti, pitescverb
- 1. A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. DLRLC
- Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. DLRLC
- Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36. DLRLC
- 1.1. A (se) adăposti. DEX '09 DLRLCsinonime: adăposti
- Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt... STANCU, D. 143. DLRLC
-
-
etimologie:
- pitic DEX '09 DEX '98