PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. [Var.: tupilat s. f.] – V. pitula. corectat(ă)

pitulat, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~lit, topilat, tupilat / Pl: ~ați, ~e / E: pitula] 1 a (Pop) Ascuns și ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 2-3 av (Reg) Pituliș (1-2). 4 a (Rar) Cârn. 5-6 av, a (Îvr; fig) (În mod) tainic Si: secret. 7 a (Reg; d. case) Scund.

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. – V. pitula.

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. 1. Care s-a ascuns ghemuindu-se. Așteptînd ei așa pitulați și ascunși... iată că sosește paserea. SBIERA, P. 68. Tămădăienii... neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor. ODOBESCU, S. III 14. 2. Tăinuit, secret, ascuns, tainic. Nevoi pre viziriul să deschidă soba lui cea pitulată (de taină). ȚICHINDEAL, F. 162.

pitulát, -ă adj. Vest. Pitit, ascuns. Nu înalt, jos: o casă pitulată. De-a pitulata, de-a pititele, de-a mijitele, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

pitulit av vz pitulat

topilat, ~ă a vz pitulat

tupilat, ~ă a vz pitulat

tupilit, ~ă a vz pitulat

PITULAT adv. v. tiptil.

PITULAT adj. v. ascuns, dosit, jos, mărunt, mic, scund.

pitulat adj. v. ASCUNS. DOSIT. JOS. MĂRUNT. MIC. SCUND.

pitulat adv. v. TIPTIL.