opțiuni
  • info

12 definiții pentru piuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIUIT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

PIUIT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

piuit sn [At: CANTEMIR, IST. 48 / V: (reg) piuita sfa / P: pi-u-it / Pl: ~uri / E: piui1] 1-2 Piuitură (1-2). 3 (Fam; îe) A-i lua (sau, rar, a-i tăia, a-i curma) (cuiva) ~ul (sau, rar, ~a) A face pe cineva să nu mai poată scoate nici un cuvânt de uimire, de spaimă etc. 4 (Reg; îae) A istovi, a slăbi, a muia pe cineva. 5 (Fam; îae) A omorî pe cineva. 6 (Fam; îe) A-i pieri (cuiva) ~ul (sau ~a) A-i pieri cuiva pofta de vorbă. 7 (Fam; îae) A-și pierde curajul. 8 (Reg; îae) A fi pe moarte. 9 (Reg; pex; îae) A muri. 10 Șuierătură produsă de un proiectil care străbate aerul. 11-12 (Ccr) Piscuit (6-7).

PIUIT s. n. Faptul de a piui; piuitură. Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49. ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-și pierde pofta de vorbă; a-și pierde puterea, curajul, a încremeni (de spaimă, de uimire etc.). Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127. Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160. A-i lua (cuiva) piuitul = a) a-l reduce la tăcere, a i-o tăia scurt, a i-o reteza. Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141; b) (rar) a ucide pe cineva. – Pronunțat: pi-u-.

PIUIT ~uri n. 1) v. A PIUI. 2) Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora. [Sil. pi-u-] /v. a piui

piuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a piui. Piuitură: se aude un piuit. A-ĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.), a-ĭ lua graĭu, a-l ucide.

piuita sfa vz piuit corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

piuit (desp. pi-u-) s. n.

piuit (pi-u-) s. n.

piuit s. n. (sil. pi-u-); pl. piuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIUIT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (~ul puilor de găină.) 2. v. țiuitură.

PIUIT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (~ puilor de găină.) 2. piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică.

Intrare: piuit
  • silabație: pi-u-it info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuit
  • piuitul
  • piuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • piuit
  • piuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
piuita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piuitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a piui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: piuitură
      • format_quote Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49. DLRLC
      • chat_bubble A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127. DLRLC
        • format_quote Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160. DLRLC
      • chat_bubble A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141. DLRLC
      • chat_bubble rar A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a ucide pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: ucide
    • 1.2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură. DEX '09 DEX '98
      sinonime: piuitură țiuitură
etimologie:
  • vezi piui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.